Daca nu m-as fi nascut in orasul de pe Jiu, in care se afla marele ansamblu "Via Sacra" pus in opera de marele si inegalabilul sculptor modern, Constantin Brancusi, tot as fi mandru de geniul sau reprezentativ pentru poporul roman.
        Dar, daca a fi roman ar insemna sa suporti, cu nepasare, toata avalansa de stupiditati debitate si initiate de cei ce au putere de decizie la nivel de stat, cum este proiectul imoral "Dracula Parc", atunci mai bine sa nu mai fii!
        Este si motivul pentru care va scriu, cu atat mai mult cu cat sunt nascut in Targu-Jiu, orasul lui Brancusi, ceea ce ma face sa ma simt pe un taram de spiritualitate, deosebit de alte parti ale lumii, si sa constientizez cat de puternic este simtamantul ca aparti unei natiuni daruita de Dumnezeu cu tot ceea ce este mai bun. Dar, vorba socrului meu, un taran de toata isprava, unde-i minte, e si prostie. Acest lucru se vede din pacate in viata noastra de zi cu zi, tot mai des, la tot pasul, din cauza avantului oportunistilor si diletantilor in viata politica si publica, dar si a impunerii de catre puterea banului a unor principii nesanatoase de viata, ca acceptarea lucrurilor materiale si spirituale de valoare indoielnica, numai pentru ca asigura imbogatirea rapida cu efort minim. Daca ar fi numai atat si tot ar fi mai bine, dar naivitatea, ca sa nu spun prostia, face ravagii in tara, atunci cand se infiltreaza la putere. Dupa cum vedeti, cred ca ridicolul este un adjectiv inofensiv fata de altele, cum ar fi spre exemplu nesimtirea, ignoranta dementiala, sau mai stiu eu ce alte comparatii si atribute cu care se poate caracteriza caderea in capcana bataii de joc a americanilor. Este ceea ce ma determina sa scriu comentariul anexat.

        Ca intr-un spectacol al groazei, americanii au trait sa vada ceea ce numai filmele autohtone imaginasera, prabusirea turnurilor gemene, considerate simboluri infailibile ale lumii afacerilor moderne. Se pare ca Diavolul isi cam face de cap in ultima vreme, in primii ani ai mileniului ce tocmai a debutat, cu evenimente nu tocmai de bun augur. Arta cinematografica a fost atrasa in capcana de a deveni o industrie a povestilor de cosmar, supertehnologizata, dar goala de valoare artistica, rareori promovand valori morale universale, prin intermediul unor astfel de productii.
        Goana dupa "ochiul dracului", nu iarta numic din ceea ce este valoros, nu iarta nici constiintele. Lupta pentru supravietuire, in lumea halucinanta a banului, este acerba, competitia pentru acapararea sferelor de influenta ducand la crearea unor miscari ideologice monstruoase, de genul celor ale radicalismului islamic si nu numai, care produc suferinte planetare pe care cu greu le putem indulci sau contracara cu metode pasnice, ceea ce a determinat escaladarea violentei ca metoda de rezolvare a tensiunilor de tot soiul, vezi spre exemplu ultimele evenimente din Orientul Mijlociu.
        Nu numai cultura a fost violata de cinematografie, dar si simtamantul de dragoste, aliniind ideologiei castigului cu ori ce pret, cel mai nobil sentiment propriu omului, definitoriu pentru civilizatia moderna, civilizator prin puterea ce o da societatii umane. Pana si comunitatile de mamifere au un comportament care le vadeste apropierea de manifestare a dragostei de semen. Astfel, dragostea specifica omului, se incearca sa fie redusa, cu orice pret, la animalitatea primara, la sex. Intoarcerea la ideologiile primitivismului, folosind tehnici moderne de propagare a lor, a condus la degradarea educatiei umaniste ca mijloc si continut. Nici nu este de mirare, astfel, multiplicarea fenomenului delicventei juvenile, careia nici in Romania nu i se mai face fata. Cum comportamentul omului matur depinde de educatia primita la tinerete, ma intreb, ce se va alege de generatia care ne va mosteni, ma tem pentru viitorul copiilor si, mai ales, al nepotilor.
        Nu cred in violenta cu nici un motiv. Nu cred in prostitutie si nici in cascada produselor slabe calitativ, care se dovedeste adeseori ca nu ne aduc, practic, avantaje pe termen lung.
        In acest context, creatori ale marilor opere universale, se scufunda pe zi ce trece in uitare. Bunaoara, ca un exemplu trist si de rau augur pentru Romania de azi, este marele scandal "Dracula Parc", starnit in urma celui abia stins, cel legat de "Coloana Infinitului", opera marelui Constantin Brancusi, recunoscut si pretuit candva pe continentul Nord-American. Iata ce articol publica ziarul "Chicago Daily News" pe data de 20 martie 1956, referitor la aceasta opera a genialului artist, cu titlul "Hope to erect Column on lake here", cu o fotografie a Coloanei in lemn si propunandu-I lui Brancusi sa dea acesteia o inaltime de 152,5 m. Ca o ironie a soartei, acum, in prag de nou mileniu, cand ar trebui ca valorile universale sa fie corect asezate in patrimoniul lumii culturale, tot americanii, dar nu aceiasi de atunci, propun, cu sarcasm, oficialilor romani, sa valorifice un mit inventat pe alte taramuri si legat in mod nefericit de tara noastra, mitul "Dracula". In tot acest timp, initiativa UNESCO de valorificare a complexului sculptural-arhitectonic de la Targu-Jiu, creatie a demiurgului Brancusi, cade in abandon sau, cel putin, lucrurile avanseaza extraordinar de greoi, daca nu chiar suspect. Avantul falselor valori a incetosat mintile avide de castiguri fabuloase si acest calvar al culturii veritabile parca nu se mai termina. Minti diabolice isi bat joc de noi, romanii, in continuare, de peste 60 de ani, fenomenul capatand amploare, pe planul drepturilor omului, incalcate tocmai de catre cei care le promovasera pe vremea razboiului rece, ca si cum ele nu ar mai avea aceeasi valabilitate si acum.
        Cred ca inaintasii nostri in ale promovarii culturii si civilizatiei, se rasucesc in morminte auzind ce inepti pot sa debiteze personaje ca domnii Adrian Nastase si Dan Matei Agaton. De Constantin Brancusi, ce sa mai vorbesc. Poate ca, nu degeaba, avem parte de seceta nemiloasa in Gorj, tinand cont ca aici se afla una din cele mai puternice organizatii PSD.
        Poate ca nenumaratele necazuri ni se trag de la tristetea strabunilor, fiind sigur la dreapta Celui de Sus.
        Prea a devenit totul fals in aceasta parte de lume. Ce ne mai rezerva, in continuare, guvernantii, se vede dupa tot atat de falsele negocieri cu mafiotii de la FMI, criticati chiar de americani, in luna martie a.c, la conferinta saracilor, din Mexic!
        Ne manati intr-o directie gresita, domnilor!