Un detinut din Bistrita a declarat, zilelele trecute, ca este gata sa
doneze un rinichi pentru o tanara ziarista, grav bolnava, din acelasi judet.
Ar vrea sa faca asta, spun apropiati ai ministrului Justitiei – in numele lui
Dumnezeu. Condamnatul are o pedeapsa grea, de multi ani, iar situatia este una
speciala: donatorul este compatibil cu tanara, care are nevoie de
rinichi, lucru ce se intampla in proportie de 1 la 16.000.000 de persoane.
Gestul moral al detinutului a nascut insa grave controverse si a demonstrat – inca o data - ca legile noastre sunt prea teoretice, sunt construite, din pacate, de oameni care, neavand practica, nu pot prevedea efectele. Veti spune ca niciodata nu pot fi prevazute toate efectele – lucru adevarat, de asemenea. In situatia de mai sus, insa, lucrurile sunt departe de a fi acceptatabile, pentru ca etica defineste moralitatea ca fiind conditionata de libertate. Nu poate fi moral gestul unui detinut, deci al unui om care nu este liber. Prin urmare, nu poate fi admis transplantul ce poate salva o viata pentru ca vointa de a-si dona o parte componenta a trupului, chiar daca este dedicata unei cauze nobile, nu provine de la un om liber. Si totusi, legea privind transplantul de organe, in Romania, nu interzice acest lucru pentru detinuti, de vreme ce legea nu distinge intre modul in care poate dispune de trupul sau un om liber sau unul aflat dupa gratii.
Problema morala si juridica este si mai nuantata, atunci cand se au in vederea efectele unui asemenea gest. Detinutul cu pricina urmeaza sa intre in comisia pentru propunerea de gratiere, in 2003. Dar daca detinutul doneaza un organ, inainte de acest moment, aceleasi surse considera ca argumentul gestului moral va atarna pozitiv in ochii comisiei.
Numai ca, o data precedentul creat, dincolo de aspectul moral, admiterea faptului ca un detinut poate fi donator de organe va crea o avalansa de cereri de acelasi tip din partea detinutilor, care vor gasi, astfel, o solutie – crunta - pentru a parasi, cat mai repede, inchisoarea.
Caci pentru multi liberatatea devine mai importanta decat un ochi sau un rinichi.
Solutia este aceea de a avea o lege clara, acoperitoare.
Dar dezbaterea unei asemenea dileme ne priveste pe toti, in egala masura, cred eu, avand obligatia sa atentionam Legislativul si Executivul cu ceea ce se intampla, real, in viata noastra de zi cu zi.