MORALIA

SERVICIILE SECRETE ROMÂNESTI, ÎNTRE EPURÃRI SI TENTATIA PUTERII

In plinã campanie proNATO, guvernantii se dau de ceasul mortii sã cosmetizeze pe unde se mai poate, doar, doar, vor scãpa neobservate petele de la dosarul integrãrii. Cele mai penibile astfel de operatii de mimare a reformei sunt combaterea coruptiei, demilitarizarea politiei si restructurarea serviciilor secrete.             Din ce în ce e mai evident cã delicatele operatii de cârpealã nu sunt stãpânite integral, iar gafele se tin lant.             Dupã 12 ani în care n-a fost ocazie unde sã nu se clameze demilitarizarea politiei, se poate constata cã operatiunea nici mãcar nu a debutat, in mod real, pentru simplul motiv cã nu sunt fondurile necesare.             Cât despre serviciile secrete, remarca unui oficial american („Nu ar trebui îndepãrtati toti securistii, ci doar aceia care au fãcut politie ideologicã!”), adicã politie politicã, cum spunem noi, a aruncat în derizoriu, atât efortul presei de dreapta pentru îndepãrtarea fostilor ofiteri de securitate din zonele de decizie, cât si strãduinta guvernantilor de a-i ascunde si exploata pe aceiasi. Iatã cã, dintr-o simplã frazã, putem deduce cã americanii nu se sperie câtusi de putin, nici de cei ce i-au spionat, nici de cei ce le-au urmãrit agentii, infiltrati de CIA, în România. Nici înainte, nici dupã 1990! Grija lor ar fi cei ce au fãcut politie politicã! Si despre care stie orice ageamiu cã nu au fãcut nici spionaj, nici contraspionaj!

Legenda

            Mitul pe care oamenii simpli îl creeazã despre serviciile secrete e întretinut chiar de cadrele acestora. Încredintate cã aura de mister îi conspirã mai bine, ba chiar le mascheazã gafele si abuzurile, ei o alimenteazã din umbrã, netinând seama cã, în timp, se întoarce împotriva lor. Aceastã lege nescrisã, din care, dupã cum se vede, nu a învãtat nimeni, atinge invariabil, toate serviciile secrete, indiferent de anvergura lor.
            “Am câstigat alegerile, dar nu si puterea!” era nevoit sã recunoascã, la mai bine de un an de la instalarea la Cotroceni, fostul presedinte Constantinescu. Era, în aceastã afirmatie, si amãrãciune si neputintã. Cãci, dacã în economie si în alte sectoare se gãsiserã mãcar o parte din cei 15.000 de specialisti anuntati cu surle si trâmbite în campania electoralã, în schimb, în justitie, parchet, ordine publicã si servicii secrete, fosta putere se vãzuse nevoitã sã-i accepte pe cei vechi, pe care, în mod fatal, îi bãnuia de aservire predecesoarei sale, iar, în posturile înalte, sã apeleze la improvizatii.

            Dupã 12 ani de la cãderea comunismului, efectele anchilozãrii sistemului serviciilor secrete românesti s-au vãzut si se vãd permanent, direct sau indirect. Astfel, din birourile serviciilor secrete s-au scurs si se scurg în continuare, cu aprobare si fãrã, informatii cãtre ziare sau posturi de televiziune, iar pânã la aparitia Legii dosarelor fostei securitãti, s-au publicat, la momentul “oportun” (adicã în conformitate cu interesul expeditorului sau al sefului sãu), dosare ale informatorilor cãzuti în dizgratie. Si asta, în pofida pedepsirii exemplare a rãzvrãtitilor ofiteri SRI Bucur si Alexa.

            Ineficienta serviciilor secrete românesti e dureroasã si numai trecând în revistã numeroasele esecuri pe care le-a înregistrat, din 1990 încoace, se poate proba. Indiferent dacã la putere s-au aflat FSN, PDSR, respectiv PSD, sau hibrida Conventie, pozitia României fatã de rãzboaiele din Golf si Iugoslavia, tratatele cu Rusia, Ungaria si Ucraina, neputinta pãtrunderii în NATO si UE, volumul mic al investitiilor de capital strãin, coruptia si economia subteranã, numãrul mare de contracte economice si comerciale pãguboase, sau privatizãri asijderea, toate trimit la ineficienta acestor servicii. Ca sã nu mai vorbim de cãderile din sistemul bancar.
            Pe de altã parte, ridicol de putinele cazuri de spioni prinsi si condamnati, completeazã imaginea unei ineficiente cu totul exasperante.

    Desigur, reprezentantii acestor servicii ar putea aduce o multime de contraargumente la observatiile noastre. Între ele, cele mai mportante sunt slaba dotare tehnico-materialã, salarizarea modestã si mai ales, exploatarea amatoristã sau ignorarea deliberatã a informatiilor de cãtre factorii de putere.
(urmare in numarul viitor)