PALATUL SI CURTEA

ANTICAMERA C.E.D.O., TÃRÂM ROMÂNESC? (I)

ziarist Silviu Alupei

            Eu însãmi, cu oarecare timp în urmã, as fi fost gata sã mã iau la trântã cu oricine, pentru ideea cã la C.E.D.O. nimic din ceea ce nu e perfect, nu se-ntâmplã.
            Recunosc astãzi, cã prima oarã când un coleg ziarist mi-a atras atentia, acum mai bine de un an, asupra faptului cã si la C.E.D.O. se întâmplã lucruri … românesti, nu am crezut. Mai mult chiar, am fost împotriva publicãrii unui articol în care un justitiabil încerca sã demonstreze cã functionari români de la Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului obstructioneazã accesul dosarelor si le selecteazã dupã reguli numai de ei stiute.
            Azi trebuie sã cer scuze, public, colegului meu, pentru cã, între timp, tot mai multe semnale ale celor care se adreseaza Curtii, ne atrag atentia asupra faptului cã si acolo sunt functionari români, cã si la poarta Curtii te poti împotmoli, nu din vina ta, cã, iatã, anticamera româneascã a Curtii începe sã semene, din acest punct de vedere, tot mai mult, cu Palatul de pe malul Dâmbovitei, unde orice e posibil, si, mai ales, sã mori cu dreptatea în mânã.

Un pericol: blocarea cererilor la C.E.D.O.

             În cursul anului 2001, ziaristul Silviu Alupei scria: “Mai semnalãm încã un eveniment judiciar “românesc, cu grave conotatii, in spatiul UE, petrecut la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Anumite cadre de nãdejde din personalul român acreditat la C.E.D.O. blocheazã sau tergiverseazã, pânã la iesirea din termen, anumite actiuni ale petitionarilor români.
            În presa centralã (vezi cotidianul România liberã, editia din 23.03. 2001), a izbucnit Scandalul C.E.D.O., prin mediatizarea modului în care petitionarii Ioan si Constantin Grigorescu au fost pãcãliti, prin fals si uz de fals. Actiunile de tergiversare si blocare a petitiilor expediate din România, au ca scop, potrivit investigatiilor noastre jurnalistice, înregistrarea unui numãr cât mai mic de cazuri supuse judecãtii Curtii Europene.
            (…) Nu mai putin de 7 judecãtori din diferite instante (de grad), de pe raza Curtii de Apel Ploiesti (Judecãtoria Câmpina, Tribunalul Ploiesti si Curtea de Apel Ploiesti). Adresându-se la C.E.D.O., petitionarii Grigorescu au fost tratati cu o corespondentã mai mult decât dubioasã: adrese fãrã datã, fãrã semnãturã. Mai mult, avocatul petitionarilor, Rodica Grigorescu, a gãsit chiar declaratii false în scrisorile (douã la numãr) expediate, ca rãspuns, de… pãcãlire, de la Strasbourg. Toate aceste gãinãrii, nu au urmãrit decât sã-i scoatã pe petitionari din termenul (timpul) în care normativele C.E.D.O. permit sesizarea Curtii. Avocatul Rodica Grigorescu ne-a declarat cã personalui român de la Strasbourg ar trebui sã i se retragã, de cãtre Parlamentul român, acreditarea. Mai mult, avocata considerã cã pentru respingerea unor actiuni legale si corect formulate la C.E.D.O., o parte a personalului român recurge la manevre ilicite si diabolice, malversatiuni birocratice, cu un evident iz penal.
            Am trãit sã o vedem si pe-asta: tehnici autohtone de musamalizare, care au fost exportate în spatiul UE!”, conchide ziaristul Silviu Alupei.
(Va urma)