|
REALITATEA
DE LANGA NOI
DREPTUL
CANONIC, O DISCIPLINA EXILATA
Pe când o repunere în
drepturile ei, adicã în rândul disciplinelor
de studiu si cercetare în cadrul Facultãtilor de
Drept?!
Prof.
dr. dr. Pr. Nicolae DURÃ
Facultatea de Teologie Ortodoxã
Universitatea
Bucuresti
Dreptul canonic - o disciplinã
ecleziologicã - juridicã, cu o arie largã
de investigatie si cercetare în domeniul istoriei, dreptului,
teologiei, sociologiei etc. În sfera ei de studiu si
cercetare intrã:
a. legislatia canonicã si nomocanonicã din primul
mileniu
b. legislatia privind organizarea si functionarea Bisericilor
crestine (ortodoxã, catolicã si protestantã)
c. legislatia românã si bizantinã, referitoare,
îndeosebi, la Bisericã, ca institutie, si raporturile
ei cu statul
d. legislatia de stat (a statelor lumii) privind libertatea
religioasã si drepturile omului
e. legislatia civilã si canonicã, privind raporturile
dintre stat si Bisericã
f. statutul juridic si canonic al institutiilor de stat si
religioase
g. legislatia europeanã privind cultele religioase
etc. |
Dupã cum este si firesc, Biserica
crestinã, fiind cea mai veche institutie europeanã,
si-a creat, deci, un drept al ei, cunoscut sub genericul de Drept
canonic. Dacã în tãrile ortodoxe, din Rãsãritul
Europei, aceastã disciplinã este predatã
doar în cadrul unei Catedre universitare, în schimb,
în lumea catolicã apuseanã, existã
facultãti de drept, unde studiul acestei discipline - care
începe în primul an de licentã si se opreste
cu Doctoratul - se predã la toate ramurile sale (drept
constitutional canonic, drept international canonic, drept civil
canonic, drept penal canonic). Dintre absolventii catolici de
drept international sunt recrutati toti cei care fac parte din
Corpul diplomatic al Vaticanului. Spre exemplificare, as aminti,
de pildã, cã Mgrs. Perisset, nuntiul apostolic la
Bucuresti (seful Corpului diplomatic acreditat în tara noastrã),
este unul dintre acesti absolventi, respectiv profesor de Drept
canonic la o universitate de stat din Elvetia.
Ce sã mai spunem de faptul cã, reprezentanti ai
sefilor de stat si ai Primilor ministri în organismele internationale
(europene si transatlantice), de resort religios - politic,
sunt recrutati si dintre canonisti. De-altminteri, acestia sunt
recrutati si pentru posturile de consilieri prezidentiali, parlamentari
in institutii de stat etc., pentru sectoarele vietii în
care sunt implicate realitãtile ecleziastice. În
fine, tot canonistii sunt aceia care fac si politica bisericeascã
a Vaticanului, a Moscovei, a Constantinopolului etc. si care interpeleazã
si orienteazã, de fapt, si politica religioasã a
statelor respective... Quod erad demonstrandum!
Se stie, de asemenea, cã Dreptul canonic este una dintre
cele mai vechi discipline de studiu si predare, din universitãtile
din Europa. De pildã, în secolul al VI-lea, printre
principalele obiecte de studiu la Universitatea din Constantinopol,
s-a aflat si Dreptul Canonic. În secolul al XII-lea, când
apar corporatiile colegiilor organizate sub formã de “universitas”
- precursoare ale Universitãtii de astãzi - Dreptul
canonic a fost, de asemenea, la loc de cinste printre disciplinele
facultãtii de drept. Într-adevãr, chiar de
atunci, aflãm aceastã realitate la toate marile
Universitãti ale Europei (Bolonia, Padova, Sorbona, Oxford
etc.) Astãzi, nu existã facultate de drept sau universitate
de prestigiu care - printre disciplinele de predare - sã
nu aibã si Dreptul canonic, mãcar cu ramurile sale
pricipale (public, privat, comparat, international, penal, civil
etc.). Nu ne referim, însã, doar la tãrile
de traditie si culturã crestinã, ca de exemplu:
Germania, Spania, Anglia, Elvetia etc., unde existã pânã
si Institut de Drept canonic si unde Dreptul canonic formeazã
elitele vietii publice, de stat si religioase, ci si la tãri
precum Franta, unde, desi se aplicã legile din anii 1902
si 1905, privind separatia dintre Stat si Bisericã, sau
mai bine-zis, dintre domeniul vietii de stat si cel religios,
totusi, Dreptul canonic se predã pânã si în
vestita Universitate Sorbona (Paris, II, Faculté de droit).
Idealul oricãrui jurist din Europa medievalã, inclusiv
din epoca Renasterii, a fost acela de a fi “doctor utriusque jurist”,
adicã doctor în drept civil si doctor în Drept
canonic. Unul dintre acesti doctori a fost si cunoscutul jurist
si canonist Gratianus (secolul XII), profesor la Universitatea
din Bolonia (Italia), considerat a fi pãrintele dreptului
canonic romano-catolic. Dar, o asemenea formatie - de jurist si
canonist - a avut-o, cu mult înaintea sa, chiar un strãromân
de-al nostru, si anume, Dionisie Exiguul (cel mic) (+545), care
este considerat “pãrintele dreptului canonic apusean”.
Format la scolile de mare culturã teologicã, canonicã
si juridicã din metropola Scythiei Minor, Tomis (Constanta
de astãzi) - unde se studia si preda teologie, drept, filozofie
etc. în cele douã limbi ale localnicilor, latina
si greaca - Dionisie a studiat si predat, de altfel, Dreptul canonic
nu nu mai la el acasã, la Tomis, ci si în scolile
si universitãtile din cele douã capitale ale lumii
europene din vremea sa, recte Roma si Constantinopol (“Roma Nouã”).
(urmare în nr.
viitor)
|