avocat Emil SINESCU

        Într-un mesaj transmis de la Bruxelles nu de mult, de Presedintele României, Ion Iliescu, privind situatia economicã actualã, Lordul George Robertson, Secretar general al NATO, a concluzionat cã tara noastrã se aflã pe drumul cel bun, dar mai sunt multe lucruri de realizat în aceastã privintã.
        Aceeasi personalitate europeanã a atras atentia cã stabilitatea economicã, reforma militarã, protectia cetãteanului si independenta sistemului judecãtoresc vor fi puse în balanta noilor membri ai Aliantei.
        Pe de altã parte, Comisarul european pentru tãrile care vor adera la UE, Gunter Verheugen, a reamintit cã, în primãvara anului 2001 îsi exprimase îngrijorarea fatã de încercãrile unor politicieni cu puteri decizionale de a exercita un control politic asupra judecãtorilor si procurorilor din România.
        Comisarul Gunter Verheugen considera cã este prea devreme sã observe îmbunãtãtiri în aceastã privintã, si cã primele aprecieri vor fi fãcute, în raportul anual privind România, în luna noiembrie 2002.
        Desigur, constatãri pozitive si premise se pot face numai prin actiuni evidente si concludente, întemeiate pe fapte de sorginte pozitivã - cu marja de credibilitate pe mapamond.
        Independenta justitiei române trebuie sã se producã realmente, \nsa coruptia unor magistrati pune mari semne de întrebare.
        Reforma economicã nu trebuie sã stagneze si sã rugineascã, ca o macara-turn abandonatã printre imobile si bãlãrii.
        Comitetul pentru Afaceri Externe al Parlamentului European, în luna iunie a.c., a constatat cã ROMÂNIA, PE LÂNGÃ SLABELE PERFORMANTE ECONOMICE, s-a implicat prea putin în fenomenul coruptiei, care s-a extins în mod alarmant. Raportul face trimitere si la anul 2000, când nivelul de trai al populatiei era acelasi sau s-a înrãutãtit mai mult.
        Dintr-un sondaj de opinie, rezulta ca 83% din populatie nu dispune de minimum de produse necesare unei vieti mai decente si civilizate.
        În legãturã cu evolutia României, privind standardele tãrilor civilizate si democrate, din unghiul oficialilor europeni nu a fost adoptat un optimism moderat.
        Dupã evenimentele tulburi si misterioase din decembrie 1989, Occidentul a fãcut câteva pronosticuri politice tãrii noastre vagi si prãfuite, pe rafturi uitate...
        Executivul de la Bucuresti, împreunã cu toatã floarea cea vestitã a partidelor politice, s-au încãlzit cu iluzii pritocite în mod diplomat, iluzii care nu întretin flacãra optimismului de rapidã integrare în structuri otelite ale UE; care se tot îndepãrteazã spre alte constelatii politice din Europa.
        O multitudine de promisiuni facile si infantile au adus un segment al populatiei în pragul disperãrii. Lunã de lunã cresc, ametitor, preturile, la produsele agroalimentare.
        Nivelul de trai al cetãteanului anonim este în derivã.
        Indexarea salariilor, la anumite criterii de muncitori si indexarea pensiilor, este un mizilic rânced si fãrã gust. În prezent, marii europenisti a adoptat o atitudine reticentã fatã de cei care spuneau, cu mândrie simulatã, în fata unor microfoane scumpe, cã vor în continuare sã devinã parteneri în NATO si UE.
        A vrea si a obtine ceva, când nu ai nimic pentru cel care suferã si scrânsneste din dinti - constituie un paradox cu încrâncenare. Cele douã verbe sunt diferite, ca mod de conjugare, ambele încorporeazã intentia pozitivã însã, cineva, le obstructioneazã demersul.
        În consecintã, viclenia de rang politic, obedienta, indolenta si ghimpele politicii pot produce, mari si grave vãtãmãri corporale, României.