avocat
Louise GHEORGHE |
FATA
NEVAZUTA A INSTANTELOR
QUI
PRODEST?
|
În data de 22 ianuarie 2002, partea vatama-ta C.D. formuleazã
o plângere penalã împotriva numitei T.G.,
pentru sãvârsirea infractiunii de abuz de încredere,
arãtând cã, în cursul lunii octombrie
2001, i-a cerut acesteia sã-i restituie o anumitã
sumã de bani, pe care pretinde cã i-ar fi dat-o,
spre pãstrare. |
Cu ocazia dezbaterilor, este invocatã exceptia tardivitãtii
introducerii plângerii, exceptia admisã de cãtre
instanta de fond, instanta apreciind, în mod corect, faptul
cã abuzul de încredere este o infractiune instantanee,
în modalitatea refuzului de restituire, infractiunea consumându-se
în momentul în care autorul refuzã, prima datã,
nejustificat, restituirea. Într-adevãr, termenul
de douã luni prevãzut de art. 284 Cod penal pentru
introducerea plângerii penale curge de la momentul consumãrii
infractiunii, repetarea ulterioarã a refuzului fiind lipsitã
de relevantã juridicã.
Împotriva acestei solutii, partea vãtãmatã
declarã recurs criticând-o pentru netemeinicie si
nelegalitate iar instanta de recurs retine si apreciazã
în considerentele hotãrârii cã “recursul
este nefondat”, mai retine cã hotãrârea instantei
de fond este temeinicã si legalã, însã
în dispozitivul hotãrârii decide cã
recursul este fondat si trimite cauza spre rejudecare instantei
de fond, decizie surprinzãtoare, având în vedere
atât cele retinute în considerentele hotãrârii
de cãtre instanta de recurs, cât si solutia în
sine, întrucât, potrivit jurisprudentei si practicii
în materie, în cazul infractiunii de abuz de încredere
momentul consumãrii infractiunii este cel al primului refuz
nejustificat, repetarea refuzului de a restitui nefiind susceptibilã
de a fi integratã în continutul unei infractiuni
continuate si nici nu este comisã o infractiune distinctã,
în concurs.
Cu toate acestea, ca urmare a deciziei instantei de recurs, hotãrârea
temeinicã si legalã a instantei de fond este casatã,
cauza fiind trimisã spre rejudecare în baza unei
decizii, de aceastã datã netemeinicã si nelegalã,
pronuntatã de cãtre instanta de recurs.
În atare situatie, cetãteanul care vine sã
cearã ajutorul justitiei, vãzând contradictiile
flagrante din cuprinsul aceleiasi hotãrâri, dincolo
de aspectele de naturã strict juridicã ale solutionãrii
cauzelor deduse judecãtii, se întreabã, în
mod firesc, dacã sã se mai adreseze sau nu acestor
institutii. Si dacã da, qui prodest?
|
