PUTERE SI JUSTITIE

SE INTAMPLA SI LA ALTE CASE:

JUSTITIA SI AMNEZIA REGALA

avocat Vasile Topârceanu

În opinia oficialilor britanici, una dintre marile rele pe care le sãvârseste puterea din România, este amestecul brutal în treburile justitiei.             Eu zic cã acei lorzi rigizi si bãtosi nu vãd bârna din propriul ochi si strigã în gura mare cã au vãzut paiul din ochiul altuia…             Dar nu neg imixtiunea Puterii de la noi în treburile Justitiei.

              Pentru o superputere economicã si militarã, tot ce spune este corect, tot ce face este bine, rãul cel mai rãu posibil este util si, pentru cã morala celui mai puternic este cea mai moralã chiar dacã este clãditã pe crime.
            Si dacã o curte regalã se amestecã brutal în treburile justitiei, se afirmã cã, acea curte regalã, de fapt, a concurat la înfãptuirea justitiei, cã regina a evitat ca un supus al sãu sã fie condamnat pe nedrept.
            Justitia l-a pus sub acuzare pe Paul Burell, fost majordom al printesei Diana, pentru furtul unor bunuri care au apartinut printesei si fiului ei, William.
            Acuzatia a fost fãcutã imediat dupã decesul Dianei. Dupã aproape doi ani de zile, majordomul a fost chemat în fata instantei de judecatã.

Elisabeta a II-a regina Angliei

            Pretoriul instantei s-a transformat, însã, într-un teatru. Un actor al piesei, procurorul acuzator, la prima zi de înfãtisare si-a retras acuzatia de furt!!!
            Motivatia este una de domeniul teatrului absurdului.
            Procurorul a declarat cã, anterior termenului de judecatã, regina Elisabeta si-a amintit, subit, cã, imediat dupã moartea printesei, majordomul Paul Burell a informat-o cã a retinut si pãstreazã obiectele care au apartinut printesei, pentru a nu se piede!!!
            Pãi, dacã acesta este adevãrul gol-golut, eu mã întreb unde este onoarea si demnitatea unei regine care a asitat la punerea sub acuzare a unui om despre care stia, încã de la moartea printesei, cã pãstreazã sã nu fie furate bunuri care au apartinut acesteia?
            Acuzatia de furt în dauna unui membru al casei regale nu era o acuzatie oarecare. Din moment ce justitia l-a pus pe majordom sub acuzare, înseamnã cã erau probe beton împotriva acestuia. În tara lorzilor si democratiei, un procuror nu trimite în judecatã un cetãtean pentru cã ar fi visat cã a jefuit un membru al casei regale.
            Prea este totul cusut cu atã albã, care miroase urât.
            Aici este un amestec brutal în treburile justitiei, din ratiuni care tin de interesele cutii regale. Zguduitã de scandaluri, curtea regalã s-a temut de noi dezvãluiri, care i-ar fi sifonat imaginea deja sifonatã.
            Procurorul s-ar putea sã fi visat cã a vorbit cu regina care i s-a confesat cã a avut o amnezie de doi ani de zile si, subit, în ajunul procesului, si-a amintit cum a venit la ea majordomul si i-a spus cât de îngrijorat este de soarta unor bunuri ce au apartinut printesei si cât de strasnic vrea sã le pãzeascã… si regina i-a spus bravo, esti un om de onoare, noi nui avem paza sigurã la palat, pãstreazã-le tu, cum poti, si dacã te acuzã cineva de furt eu voi depune imediat mãrturie sub jurãmânt cã nu le-ai furat.

LUPTA IMPOTRIVA CORUPTIEI- UN RAZBOI NATIONAL
 

Este evident cã, în nici o legislaturã, dupã 1989, nu s-a vorbit atât de mult despre coruptie, despre efectele si despre eradicarea ei. Prin urmare, despre coruptie stie toatã lumea câte ceva, ca si despre fotbal, sau politicã. Cât se face, dincolo de vorbe, este o altã problemã. Ce si-a propus actuala guvernare, care se pregãteste sã steargã urmele unor mari insuccese în plan social, economic si juridic prin alegeri anticipate, este, de asemenea, important de stiut. Nu facem propagandã programului de guvernare. Pornim, ca de obicei, de la realitatea cã omenii trebuie sã fie informati; prin urmare, vã aducem la cunostintã Programul National de prevenire a coruptiei si Planul National de Actiune împotriva coruptiei, pentru a trage singuri, dv., cititorii si, în acelasi timp, cetãtenii acestei tãri, concluziile asupra eficientei unor astfel de activitãti.             Acum, înainte de alegeri. (Redactia)

            Ministerul Administratiei Publice, Secretariatul General al Guvernului si Ministerul Justitiei, sunt semnatarii Programului National de prevenire a coruptiei.
            El a fost elaborat în temeiul capitolului 7 al Programului de guvernare, capitol care se referã la ”Întãrirea statului de drept si reconsiderarea reformei în justitie”. Potrivit acestuia, “guvernul va actiona cu fermitate pentru combaterea coruptiei, pentru diminuarea substantialã a fenomenelor de evaziune fiscalã, de contrabandã si de spãlare a banilor, implicit a economiei subterane”.
            În opinia Guvernului României, politica globalã anticoruptie se exprimã “printr-un program national de prevenire a coruptiei, articulat în strategii sectoriale de prevenire, orientate spre cele mai vulnerabile tinte: politica, administratia si justitia”.
            Adevãrul pe care-l grãieste Programul mai sus amintit este total: hilarã este doar punerea în paginã, si anume faptul cã programul de prevenire este alcãtuit, asa cum arãtam, de exact segmentele cele mai vulnerabile: politic, administrative si judiciar.
            Cum poate corb la corb sã-si scoatã ochii? - spune un proverb românesc.
            O importantã parte a resurselor alocate programului anticoruptie, apreciazã autorii acestuia, va urmãri “sã limiteze rãspândirea fenomenului, sã refacã încrederea cetãtenilor în eforturile Guvernului pentru controlul fenomenului coruptiei si sã promoveze un partenariat cu societatea civilã”.
            Lesne de constatat este si faptul cã programul se referã numai la prevenire, nu si la combatere. Pentru acest al doilea aspect legat de coruptia institutionalizatã din România a fost elaborat un Plan National de Actiune împotriva acesteia, asupra cãruia ne vom apleca atent, în numerele viitoare, asteptând de la dv. sã ne comunicati modul în care el se regãseste, în mod practic, în solutiile politice sau administrative, ca sã nu mai vorbim de cele juridice.

            O definitie a coruptiei

            În definitia datã de Programul National de prevenire, coruptia reprezintã utilizarea abuzivã a puterii publice pentru obtinerea de foloase personale necuvenite. Ea nu poate fi asimilatã, în mod automat, cu faptele de naturã penalã, chiar dacã, în majoritatea cazurilor, ea este strâns legatã de criminalitate. “Coruptia, în sens larg, ca si coruptia penalã, scot în evidentã aceeasi atitudine fatã de morala si etica si pentru a merge la esenta trebuie precizat cã, ca în toate situatiile ea tine de abuzul de putere si de incorectitudinea în luarea unor decizii”.
            Potrivit autorilor lui, “filosofia programului este dezvoltatã plecând de la ideea cã fenomenul coruptiei este o disfunctie de sistem si deci îsi are provenienta si afecteazã cadrul normativ, sistemul institutional si relatiile interumane specifice institutiilor sociale.
            În acceptiunea de mai sus, coruptia include:
        - abuzul de putere în exercitarea atributiilor de serviciu;
        - frauda (înselãciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitãti);
        - utilizarea fondurilor ilicite în finantarea partidelor politice si a campanilor electorale;
        - favoritismul;
        - instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizarii sau achizitiilor publice;
        - conflictul de interese (prin angajarea în tranzactii sau dobândirea unei pozitii sau a unui interes comercial care nu este compatibil cu rolul si îndatoririle oficiale).
 - va urma -