|
PALATUL
SI CURTEA
ÎNCĂ
UN ATENTAT LA INDEPENDENTA JUSTITIEI
UN
JUDECATOR E DETASAT, CA SA NU JUDECE
Gabriela IOAN
|
La 11 noiembrie a.c., judecãtoarea Lorena Tarlion
de la Judecãtoria Iasi a pronuntat o solutie într-un
dosar penal extrem de mediatizat: cazul “Treptow”; solutia
a fost aceea de prelungire a mandatului de arestare dispus
împotriva inculpatului, acuzat de coruptie sexualã,
prin admiterea cererii formulate, în acest sens, de
cãtre Parchetul de pe lângã Judecãtoria
Iasi. |
La 13 noiembrie, o publicatie localã dezvãluie faptul
cã judecãtor Lorena Tarlion este finã avocatului
uneia dintre parti, si anume a inculpatului.
Imediat, conducerea instantei primeste un telefon de la directorul
Ion Popa, din Ministerul Justitiei, care întreabã
pentru ce considerente a judecat Lorena Tarlion aceasta cauzã
si, mai exact, cererea de prelungire a mandatului de arestare.
I se rãspunde cã i s-a repartizat acest dosar în
virtutea faptului cã Lorena Tarlion este singura judecãtoare
specializatã în astfel de litigii penale. De asemenea,
pentru cã este un judecãtor ale cãrei rezultate
profesionale sunt deosebite.
Douã zile mai târziu, adicã în 15.11.2002,
Ministrul Justitiei emite un Ordin prin care judecãtoarea
Lorena Tarlion este detasatã de la Judecãtoria Iasi,
de pe raza Curtii de Apel Iasi, la Judecãtoria Podul Turcului,
de pe lângã Curtea de Apel Bacãu, pânã
la sfârsitulul acestui an.
Prin Ordinul din 15 noiembrie a.c., se invocã o normã
care nu existã. Prin urmare, Ministrul Justitiei încalcã
legea.
La data emiterii Ordinului, judecãtoarea vizatã
nu se aflã în Iasi, ci la Bucuresti, la Seminarul
“Înfiintarea Tribunalelor de familie”, invitatã tocmai
de Minister, seminar organizat de Directia Relatii Internationale
si Drepturile Omului, în cooperare cu Consiliul Europei,
deoarece este singurul judecãtor specializat în litigii
penale cu minori, numit în aceastã functie prin decizie,
potrivit legii.
De acolo, trimite cerere de abtinere în cauzã, nu
pentru cã ar fi existat vreun motiv de abtinere, asa cum
sunt ele prevãzute în codul de procedurã penalã,
ci datoritã, pe de-o parte, presiunilor mass-media si,
pe de altã parte, interventiei Ministerului de Justitie.
Ce texte de lege nu a încãlcat judecãtorul
Loreta Tarlion?
Prevederile art. 46-51 Cod procedura penalã reglementeazã
incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecãtorilor.
Astfel, potrivit art. 50 Cod procedura penalã, persoana
incompatibilã este obligatã sã declare presedintelui
instantei… cã se abtine de a participa la procesul penal,
cu arãtarea cazului de incompatibilitate ce constituie
motivul abtinerii.
Incompatibilitãtile sunt, si ele, prevãzute expres
de Codul de procedurã, astfel: rudenia între judecãtori,
ceea ce duce la interdictia de a face parte din acelasi complet
de judecatã; dacã un judecãtor s-a pronuntat
anterior într-o instantã inferioarã sau urmeazã
sã se pronunte dupã casare; dacã a pus în
miscare actiunea penalã, a emis mandatul de arestare, a
dispus trimiterea în judecatã sau a pus concluzii
în fond în calitate de procuror la instanta de judecatã;
dacã a fost reprezentant sau aparãtor al vreuneia
dintre pãrti; dacã a fost expert sau martor;
dacã existã împrejurãri din care rezultã
cã este interesat sub orice formã, el, sotul sau
vreo rudã apropiatã.
De remarcat faptul cã nici una dintre pãrtile implicate
în proces nu au formulat cerere de recuzare si nu au cerut
judecãtoarei sã se abtinã în a judeca:
nici reprezentantul Parchetului, nici inculpatul si, mai ales,
nici pãrtile vãtãmate care, chiar mai mult,
au declarat public faptul cã nu au obiectii în privinta
modului în care, pânã la acea datã,
judecãtoarea si-a îndeplinit îndatoririle de
serviciu.
Prin urmare, iatã pentru care motive de drept judecãtoarea
nu avea temei sã se abtinã în a judeca dosarul
ce i-a fost repartizat de cãtre presedintele de instantã.
Dacã s-ar fi abtinut fãrã temei, ar fi încãlcat
prevederile art. 3 din Codul civil, fapta sa fiind o denegare
de dreptate (“judecãtorul, care va refuza sã judece,
sub cuvânt cã legea nu prevede, sau cã este
intunecatã, sau neîndestulãtoare, va putea
fi urmãrit ca culpabil de denegare de dreptate”).
Mai mult, în mãsura în care solutia pe care
a pronuntat-o judecãtoarea, înainte de a fi emis
Ordinul Ministrului, prelungind mandatul de arestare a inculpatului,
nu ar fi fost cea corectã, partile aveau la îndemânã
calea de atac a recusului.
De
ce este ilegal Ordinul de delegare la Podul Turcului?
Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecãtoreascã,
cu modificãrile ulterioare, precum si Regulamentul de functionare
al instantelor de judecatã, prevede ca presedintele instantei
de judecatã este acela care repartizeazã dosarele,
stabileste completele de judecatã, stabileste completele
speciale si judecãtorii anume desemnati pentru cauzele
cu minori.
Ordinul Ministrului Justitiei din 15 noiembrie a.c. se întemeiazã
pe prevederile art. 95 din Legea nr. 92/1992, potrivit cu care,
atunci când functionarea normalã a unei instante
nu poate avea loc din cauza lipsei numerice a judecãtorilor,
presedintele instantei alcãtuieste un referat care este
supus aprobãrii instantelor superioare ierarhic, si anume
presedintelui Curtii de Apel.
De remarcat cã, în cazul judecãtoarei Lorena
Tarlion, presedintele Judecãtoriei Podul Turcului, judetul
Bacãu, nu a fãcut nici o cerere de personal la Presedintele
Curtii de Apel, cu atât mai putin la Ministrul Justitiei.
Mai mult chiar, conform acelorasi prevederi legale din Regulament
si Legea 92/1992, delegarea nu poate fi fãcutã decât
în circumscriptia aceleiasi curti de apel. Acest lucru este
prevãzut expres chiar în situatia în care judecãtorul
ar fi fost delegat ca umare a aplicãrii unei sanctiuni
disciplinare. Colegiul Director al Asociatiei Magistratilor din
Iasi considerã cã “Nici în cazul unei reale
sanctiuni disciplinare, în situatia recunoasterii acestui
caracter mãsurii dispuse de Ministru Justitiei cu privire
la doamna judecator Lorena Tarlion, nu era posibilã, în
conformitate cu art. 123 din Legea nr. 92/1992, republicatã,
delegarea magistratului la o instantã din raza teritorialã
a unei alte Curti de Apel, decât cea la care a fost numit
de Presedintele României”.
Iatã pentru care motive Ordinul încalcã dispozitiile
legii, punându-se în discutie fie revocarea lui, fie
constatarea nulitãtii lui.
O
normã europeanã ignoratã
Ordinul din 15 noiembrie a.c. al Ministrul Justitiei încalcã,
de asemenea, Recomandarea nr. 94 (12) a Comitetului de Ministri
din 13.10. 1994, potrivit cu care un judecãtor nu poate
fi impidicat sã judece si nici nu se poate desesiza sã
judece; potrivit acestei recomandãri, legea ar trebui sã
prevadã cã un judecãtor nu poate renunta
la judecata unui dosar decât în situatia în
care acest lucru este rezultatul unei mãsuri luate de organele
competente. Potrivit art. 19 din recomandarea mai sus invocatã,
acestã prevedere este menitã tocmai sã impiedice
imixtiunea guvernamentalã în actul de justitie, ceea
ce este evident cã s-a întâmplat la Iasi.
Sesizatã de cãtre judecãtorul Lorena Tarlion,
Asociatia Magistratilor din România a adresat Doamnei Ministru
al Justitiei, prof. univ. dr. Rodica Mihaela Stãnoiu, un
memoriu, a cãrei concluzie la actul de imixtiune produs
la Iasi, vorbeste de la sine: “Si judecãtorilor trebuie
sã li se facã dreptate pentru a gãsi puterea,
în conditiile dificile în care îsi desfãsoarã
activitatea, sã dovedeascã lumii cã, mai
întâi de toate, sunt slujitori ai legii si, prin demnitatea
ce le-a fost conferitã, nu se dezic de sine nici la momente
de cumpãnã”.
N.R.: Pastrându-ne umorul, dupa principiul haz de necaz,
am spune ca doamna ministru i-a facut un serviciu doamnei judecatoare,
indepartând-o de la Iasi: nu mai este in pericolul de a
judeca un dosar cu implicatii si reactii politice, imprevizibile.
|
