FATA NEVAZUTA A INSTANTELOR

GREFIERII, SOLDATI FARA NUME (II)

“NU VA CONVINE, MAI SUNT 200 CARE ASTEAPTA”

- existã o federatie si un sindicat ale personalului auxiliar din Justitie - un Proiect privind Statutul Grefierilor si Arhivarilor zace de un an la Minister - Regulamentul de Ordine Interioarã este din 1985

avocat Louise GHEORGHE             Cu totii stim cã dincolo de sedinta de judecatã, o întreagã armatã de oameni contribuie la bunul mers al justitiei române, fie magistrati, fie personalul auxiliar de specialitate, personalul economic administrativ si de serviciu. Dar putini dintre noi stiu care sunt problemele cu care se confruntã acestia.             Iata o parte dintre problemele cu care se confruntã personalul auxiliar, respectiv grefierii, registratorii, arhivarii si agentii procedurali, care se ocupã cu primirea, înregistrarea si expedierea corespondentei, cu îndosarierea actelor, pãstrarea registrelor si alte lucrãri cu caracter auxiliar, dar fara de care actul de justitie si solutionarea cauzei, nu ar fi posibile.

(urmare din nr. trecut)
            Românul, însã, continuã sã spere. Speranta personalului auxiliar din justitie stã în Federatia Nationalã a Sindicatelor “JUSTITIA” al cãrui presedinte, Visinescu Marius, încearcã, alãturi de cei patru presedinti executivi, sã gãseascã solutii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntã personalul auxiliar de specialitate. Faptul cã, de cele mai multe ori, au gãsit doar urechi care sã-i audã, nu i-a descurajat si continuã sã batã la usile Ministerului Justitiei, luptând pentru respectarea drepturilor acestor oameni, recunoscute prin Legea nr. 92/1992 (republicatã în 1997) privind organizarea judecãtoreascã si prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din cadrul instantelor si Parchetului (republicatã în 1999).
            Presedintele Sindicatului Personalului Auxiliar de Specialitate “SINJUS” Bucuresti, unul dintre cei patru presedinti executivi din cadrul Federatiei Nationale a Sindicatelor “Justitia”, Marin Paul Antonio, prin ceea ce ne-a relatat a demonstrat nu numai faptul cã problemele cu care se confruntã personalul auxiliar nu-i sunt necunoscute, ci si faptul cã îl preocupã rezolvarea acestor probleme. Asumându-si întreaga responsabilitate, ne-a declarat:
            “Federatia Nationalã Sindicalã Justitia, prin reprezentantii sãi, merge, în fiecare lunã, la Ministerul Justitiei, într-o zi si la o orã stabilitã de comun acord, însã ministerul ne lasã sã asteptãm, trimitându-si reprezentantii la o orã cu mult mai târzie decât cea fixatã, iar la discutii nu sunt trimisi oameni cu putere de decizie, ci numai persoane care ne rãspund, invariabil. <Vom informa...>, manifestând chiar o atitudine ostilã fatã de noi. Pe de altã parte, existã schimbãri majore la nivel de minister: ca atare, discuti o problemã cu o persoanã, pentru ca, dupã câteva luni, întrucât persoana respectivã este înlocuitã, sã trebuiascã sã o iei de la capãt, pe aceeasi problemã, cu altcineva.”
            Tot de la domnia sa aflãm cã presedintele Federatiei, în numele acesteia, a depus un memoriu la Ministerul Justitiei, prin care supunea atentiei acestui for faptul cã asimilarea personalului auxiliar de specialitate bugetarilor nu este numai nejustificatã, ci vine în contradictie totalã cu Legea de organizare judecãtoreascã, întrucât acest lucru ar însemna, pe de o parte, pierderea unor drepturi câstigate prin efectul legii, iar pe de altã parte, situarea personalului auxiliar în afara sistemului puterii judecãtoresti. În urmã cu un an, a fost depus la minister un Proiect privind Statutul Grefierilor si Arhivarilor, dar a rãmas acolo, undeva... “Cum sã ne respecte justitiabilii, din moment ce ministerul nostru, sefii nostri nu ne respectã?! Când ne plângem pentru vreo problemã, replica este Nu vã convine, mai sunt 200 care asteaptã! Din anul 2000 pânã în 2002, nu ni s-au mai mãrit salariile, prima de vacantã este suspendatã, trecerea într-o treaptã superioarã este stopatã, noi putând promova numai dacã existã vreun post vacant pentru o treaptã superioarã, politisti (pe instante) nu avem, personalul este insuficient pentru a-i putea supraveghea pe cei ce consultã dosarele în arhivã, existând riscul ca omul sã plece cu dosarul... Regulamentul de Ordine Interioarã este copiat, de la un la an, este depãsit, nefiind adaptat conditiilor realitãtii concrete cu care se confruntã personalul auxiliar, întrucât în minister existã oameni ce nu au practica instantelor de judecatã, sunt teoreticieni, si hotãrãsc în necunostintã de cauzã. Numãrul acestui personal rãmâne acelasi, salariul rãmâne acelasi, dar volumul de muncã nu stã pe loc, pentru cã, de exemplu, dacã în 1998 am avut, la Sectia a IV-a Civilã, 4.800 de dosare, în anii urmãtori numãrul lor s-a dublat, ajungând, în anul 2002, la 8.500 de dosare. Numãrul oamenilor care muncesc în arhive si registraturã a rãmas acelasi, ceea ce înseamnã o muncã titanicã din partea lor pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în acelasi interval de timp, care nu s-a dublat. De exemplu ROI (Regulament de Ordine Interioarã) prevedea, la nivelul anului 1985, ca practicaua sã fie fãcutã în 48 de ore. Si astãzi prevede acelasi lucru, desi realitatea concretã este aceea cã nu se poate, este imposibil, raportat la volumul de muncã.
            Si totusi, ni se invocã, de fiecare dacã, acest regulament, pe care, dacã nu-l respectãm, suportãm consecintele, deloc usoare”.
            Ceea ce înteleg eu, dincolo de problemele concrete, strict profesionale, cu care se confruntã personalul auxiliar de specialitate, este cã acesti oameni nu sunt respectati, în primul rând ca oameni.
            Sunt considerati doar niste slujbasi ce, pot nu pot, trebuie sã-si îndeplineascã atributiunile de serviciu. Cã dacã nu... “sunt 200 care asteaptã!”
            Sã nu uitãm cã si acesti oameni muncesc pentru ca drepturile noastre, ale tuturor cetãtenilor ce se adreseazã Justitiei, sã fie recunoscutã! Sã nu uitãm cã, fãrã munca lor, magistratii nu-si pot realiza, în mod judicios, sarcinile de serviciu! Sã nu uitãm cã, prin mâinile lor, trec mii de dosare pe care trebuie sã le înregistreze, cãrora trebuie sã le tinã evidenta; sã nu uitãm cã printre multele lor sarcini de serviciu se numãrã:
            - munca de conceptie;
            - participarea efectivã la sedintele de judecatã;
            - deservirea permanentã a avocatilor si justitiabililor;
            - dactilografierea hotãrârilor, dupã concept si dictare;
            - întocmirea citatiilor si a comunicãrilor;
            - întocmirea încheierilor;
            - eliberarea de certificate;
            - legalizãri si investiri, hotãrâri;
            alãturi de multe alte atributiuni pe care trebuie sã le ducã la îndeplinire, în conditii improprii, înghesuiti în niste sãli mici, pentru niste salarii derizorii, apostrofati de public, de sefi, fãcând zilnic ore suplimentare, din acest motiv ajungând sã-si  neglijeze familia.
            Si, pentru ca nu cumva sã repetãm aceeasi gresealã, sã nu uitãm cã, pânã nu demult, respectul fatã de om, era inexistent.
“Sã nu uiti, Darie!”

           Cateva persoane, care au renuntat la abonament, au continuat sa primeasca ziarul, printr-o eroare tehnica. Acestora, Redactia "In Justitie" le prezinta scuze, rugandu-i sa ne reconfirme dezabonarea.

Cu stma, Redactia.