|
Cristina
Maria FLORESCU, studentã, Facultatea de Drept, Universitatea
,,N. Titulescu”, Bucuresti
|
INSTITUTII
INCONTROLABILE
DIFERITI,
DAR EGALI…?!
(PAGINA
DINTR-UN JURNAL DE STUDENT)
|
Legea fundamentalã a României, Constitutia din
1991 (art. 32 alin. 1,5) a deschis, pe plan normativ, calea
creerii si afirmãrii si în tara noatrã
a unui învãtãmânt juridic superior
de tip privat. |
Drept urmare, s-a produs lãrgirea ofertei serviciilor unor
astfel de instititii de studiu superior de specialitate, în
beneficiul celor ce au considerat cã numai prin acestea
se poate opta pentru altfel de exigentã si pregãtire
temeinicã. De asemenea, îndrãznesc sã
afirm cã, inevitabil, s-au nãscut si diferente de
opinie, uneori segregationiste, în ceea ce-i priveste pe
studentii ori absolventii facultãtilor particulare, în
raport cu aceia ai facultãtilor de stat. Consider cã
va reveni societãtii, mai precis celor ce-si adreseazã
petitiile spre solutionare organelor abilitate ce fac parte din
autoritatea judecãtoreascã, sarcina si posibilitatea
de a distinge, sub aspectul criteriului profesionalismului, între
cele douã categorii de absolventi. Totodatã, aceastã
diferentiere – dacã ea mai existã în mod real,
astãzi, dupã consacrarea pur si simplu a calitãtii
învãtãmântului în facultãtile
particulare – va fi transatã în procesul activitãtilor
practice ale absolventilor universitari si va conta în rezultatul
conurentei acerbe deja existente pe piata muncii juridice.
În cele ce urmeazã voi prezenta, fãrã
a avea pretentia de a le epuiza, unele din problemele pe care
si le pun, ca si rãspunsurile încercate a fi oferite
de câtiva tineri juristi în formare, pe aceastã
temã.
***
Considerati cã existã forme de discriminare între
modul în care sunt vãzuti, apreciati si tratati studentii
sau absolventii facultãtilor de drept de stat ori particulare?
Dacã da, care ar fi formele de manifestare?
,, Se poate afirma cã existã un anumit grad de discriminare
între studentii facultãtilor de drept de stat si
ai celor particulare. Sensul acesteia nu este neapãrat
acela de a lipsi pe vreunii dintre acestia de anumite drepturi,
cât, mai degrabã, de a separa, de a plasa în
tabere diferite si oarecum opuse pe studentii celor douã
forme de învãtãmânt. În principal,
asa zisa ,,discriminare”, apare între studenti pe parcursul
anilor de facultate si nu mai târziu. Ea este generatã
de ,,un spirit de castã” pe care studentii universitãtilor
de stat îl au si care reprezintã de fapt baza separatiei
ce existã între cele douã categorii. De ce
studentii ,,de la stat”, în general, se simt poate superiori
celor ,,de la particulare” si câtã dreptate ar avea
în a sustine acest lucru, constituie o temã ale carei
rãspunsuri, mult prea ample, cu greu îsi gãsesc
spatiul în paginile unei reviste. Mai târziu însã,
dupã absolvire, distinctiile dintre fostii studenti dispar,
competitia pe piata muncii fiind bazatã, cel putin la prima
vedere, pe nivelul de pregãtire al acestora, în foarte
putine cazuri luându-se în calcul caracterul de stat
sau privat al universitãtii absolvite. ”(ADRIAN MATEI,
student, anul III, Universitatea ,,N.Titulescu”).
***
,,Cât priveste aceastã problemã, departe de
a vã putea oferi un rãspuns categoric, vã
voi prezenta un singur aspect: aflându-mã pe sãlile
unei instante de judecatã, atentia mi-a fost atrasã
de o bucatã de hârtie pe care aveam sã citesc
textul unei oferte de colaborare adresatã exclusiv absolventilor
facultãtilor de drept de stat. Înteleg si admit,
fireste, posibilitatea exprimãrii libertãtii de
vointã a viitorului angajator-ofertant. Cu toate acestea,
nu pot sã nu observ o oarecare inegalitate de tratament
fatã de ceilalti licentiati din învãtãmântul
suprior de specialitate.” (CLAUDIA –SOFIA CIREASE, studentã,
anul III, Universitatea ,,N. Titulescu”). 
***
Care ar fi, în opinia dumneavoastrã, avantajele
si, poate inconvenientele unui invãtãmânt
de tip particular prin raportare la cel de stat?
,,Pregãtirea juridicã judicioasã pe care
o oferã orice institutie particularã de învãtãmânt
nu poate fi decât în avantajul celor care si-au ales
o specializare în acest domeniu. Departe de a face o pledoarie
pro domo, as arãta cã si serviciile unui astfel
de învãtãmânt prin calitatea lor, sunt
apte sã creeze bazele de cunoastere necesare oricãrui
absolvent. Cãci cunoasterea înseamnã putere.”
(CLAUDIA – SOFIA CIREASE).
***
,,Învãtãmântul juridic particular are
ca principal avantaj cantitatea de resurse, superioarã
celui de stat: un numãr mult mai mare de studenti, un potential
financiar sporit, etc. As spune cã, din acestã principalã
caracteristicã, se nasc, mai degrabã, avantaje decât
inconveniente. Potentialul financiar asigurã conditii deosebite
pentru desfãsurarea, la nivelul exigentelor tuturor, a
procesului de învãtãmânt si, poate,
din acelasi motiv, sunt atrase unele din cele mai bune cadre didactice.
De asemenea, numãrul mare de studenti influenteazã,
în mod evident, procesul de selectie al acestora.” (ADRIAN
MATEI).
Apreciati cã absolventii de astãzi sunt pregãtiti
sã se confrunte cu realitãtile vietii juridice?
***
,,Consider cã, in general, nu se poate spune cã
studentii de la drept sunt perfect pregãtiti pentru a da
piept cu realitãtile vietii, în general, si cu ale
vietii juridice, în special.
Departe de a-i reprosa învãtãmântului
universitar românesc vreo eventualã axare pe o teoretizare
excesivã si aridã, în dauna practicii (temã
predilectã a detractorilor învãtãmântului
românesc în general), trebuie totusi observat caracterul
sãu usor academic, ce intrã uneori în conflict
cu realitãtile meseriei pe care, proaspãtul absolvent,
o imbrãtiseazã, dupã terminarea studiilor.”
(ADRIAN MATEI).
|
