|
ISTORII
VECHI SI NOI
PROCESE
CELEBRE:
RÃZBOI
LA MITROPOLIE (VI)
CAPETE
DE ACUZARE
|
“O palpitanta si tragica poveste despre cresterea si decaderea
unui om ales: Ghenadie Petrescu. «Afacerea» s-a
desfasurat la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea
si va ramâne, pentru totdeauna, un exemplu pilduitor
pentru lupta permanenta intre Putere si Sfintenie, dintre
Politica si Biserica, intre Nationalism si Cosmopolitism”.
|
dr.
Mircea Dutu, avocat, profesor universitar
|
Cinci capete de acuzare se referã la pretinse fapte prin
care Ghenadie Petrescu si-ar fi însusit, prin fraudã
sau malversatiune, diverse sume de bani, în cele mai multe
cazuri probele nefiind concludente.
Astfel,
i s-a imputat cã a „folosit în folosul sãu”
suma de 5.750 lei, lãsati prin testament, în 1894,
de staretul mãnãstirii Cernica, Arhimandritul Ioil,
întrucât „nici pânã astãzi (mai
1896, n.n.) nu a înaintat actele prin care sã justifice
cã suma a fost datã celor 10 mãnãstiri
si 120 de biserici din Bucuresti”, conform dorintei testatorului.
S-a considerat, apoi, cã acuzatul a comis fapta de ierosilie
sau furare de cele sfinte „însusindu-si mai multe rânduri
de vesminte Bisericii episcopale de la Curtea de Arges, fapt probat
din inventar …”. Sã ne fie iertat, dar preluarea, de cãtre
cel mai mare ierarh al tãrii, cu acte, spre purtare exclusiv
în slujba credintei nationale, a unor vesminte oarecum afectate
aceluiasi scop si, oricum, spre mai înalta cinstire, nu
poate constitui o asemenea infractiune! Este de domeniul evidentei
cã nu suntem în prezenta unui furt, ci a unei practici
rãspândite între clerici de pretutindeni si
dintotdeauna!
I s-a mai imputat, apoi, cã si-ar fi creat „un venit însemnat
prin taxe luate la sfintirea unui foarte mare numãr de
biserici, în care se servea sfintele slujbe, si prin urmare
în cea mai mare parte nu necesitau o nouã sfintire,
dar fãcea toate acestea numai în scopul de a-si satisface
iubirea sa de arginti”. Se prezenta, ca dovadã, în
acest sens, faptul cã, în timpul celor 18 ani cât
a functionat ca episcop de Arges, a sfintit 400 de biserici, adicã
o medie de 22 de biserici pe an, ceea ce ar fi însemnat
cã, în cele douã judete arondate, Arges si
Olt, nu ar fi existat pânã atunci biserici sfintite!
S-a mai considerat cã Înalt Prea Sfintia Sa si-a
însusit, în folosul sãu, patru mii de lei strânsi
de credinciosi pentru o trapezã la mãnãstirea
Stãnisoara, din judetul Arges, cã a cerut si primit,
de la Ministerul Cultelor, 2.000 lei, predând deconturi
false. În sfârsit, Ghenadie Petrescu ar fi avut o
legãturã cu un condamnat la ocnã, de la care
„a cãutat ca prin bani sã apuce de la dânsul
niste hârtii compromitãtoare”. Principala probã
a acestui fapt constã în aceea cã era invocat
înscrisul dat acestuia de Arhimandritul de la Cozia Damaschin
Cernescu, pentru suma de 2000 de lei pe care i-ar fi datorat,
întrucât ierarhul oltean ar fi plãtit-o, din
ordinul I. P. S. S. si în contul sãu, acelui condamnat.

Concluzia judecãtorilor era aceea cã, si în
cazul nostru, „iubirea de arginti, dupã cum zice Sfântul
Apostol Pavel, constituie rãdãcina tuturor relelor”.
Se hotãra: „Având în vedere cã Mitropolitul-Primat
Ghenadie Petrescu nu s-a apãrat în fond spre a se
dezvinovãti înaintea Sfântului Sinod, ceea
ce dovedeste încã de la început cã nu
are mijloace de dezvinovãtire” cu „puterea ce îi
este datã de Domnul nostru Isus Christos întru Duhul
Sfânt a judecat si a hotãrât” ca „ I. P. S.
Mitropolit Ghenadie Petrescu sã fie lipsit si caterisit
de orice servire si învrednicire arhiereascã si îndepãrtat
de la scaunul Mitropoliei Ungro-Vlachiei, si sã fie si
sã se numeascã de acum înainte, pânã
la suflarea sa cea mai de pe urmã Ghenadie Monahul, si
sã se aseze între monahii simpli din mãnãstirea
unde îsi are metania sa, sau din altã mãnãstire
unde se va afla cu cale a fi trimis; sã nu mai aibã
nici un titlu, nici cinstirea de arhiereu, sau mãcar de
preot si sã fie si sã-si zicã monah si nimic
mai mult”. La deliberãri au participat paisprezece membri
ai Sinodului, dintre care doisprezece au votat pentru si doi s-au
abtinut. Sedinta a fost comunicatã „înaltului guvern,
spre bunã cuviintã si regulã si spre executare”.
Cel putin din punct de vedere formal, judecarea Mitropolitului-Primat
s-a desfãsurat în concordantã cu reglementãrile
juridico-canonice în vigoare si cu respectarea scrupuloasã
a acestora. S-au îndeplinit, cu atentie, formalitãtile
cerute de canonul 74 apostolic, Constitutia si legile timpului.
|