FORMA SI REFORMA

                DOMNULE PRESEDINTE AL ROMÂNIEI,

În copilãrie, ne-a fascinat filmul ,,De-as fi Harap-Alb”.             Pe altii, i-a fascinat povestea ,,Ali Baba si cei patruzeci de hoti”.             Astãzi, povestile de adormit copiii sunt o raritate, pentru cã, la modã, sunt povestile cu rãzboi, violentã, groazã, cataclisme si hotii.             O scrisoare primitã de la un condamnat la ani grei de puscãrie mi-a parvenit în preajma condamnãrii lui Gabriel Bivolaru la 3 ani de închisoare pentru o înselãciune de 2100 de miliarde de lei!!!

pagina realizata de avocat Vasile TOPÂRCEANU

            Detinutul Vãtuiu Ioan este expeditorul scrisorii din inchisoare.
            Acesta a fost condamnat la 10 ani de închisoare, tot pentru infractiunea de înselãciune, cu un prejudiciu în jurul sumei de 250.000.000 lei, adicã de 200.000 de ori mai mic decât cel produs de Gabriel Bivolaru.
            Opozitia a criticat sentinta datã lui Bivolaru pentru cã pedeapsa a fost modicã.
            Puterea a aplaudat, spunând cã Justitia a fost lãsatã sã facã dreptate si faptul cã Gabriel Bivolaru a fost condamnat, este un act de dreptate, cã o pedeapsã mai asprã nu se putea aplica, deoarece acesta a beneficiat de legea veche.
            Dar nu s-a spus cã legea prevede cã, dacã instanta de judecatã considerã cã pedeapsa maximã prevãzutã de lege nu este suficientã, putea aplica un spor de pedeapsã de pânã la 5 ani de închisoare....
            Si aici, argumentatia Opozitiei este temeinicã si legalã.
            Domnul Vatuiu Ioan mã întreabã dacã plângerea fãcutã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a avut câstig de cauzã.
            Pentru cã Vãtuiu Ioan se plângea cã nu a beneficiat de un proces echitabil.
            Motiva cã el, pentru o sumã mai micã de 10.000 de dolari a fost condamnat la 10 ani de închisoare în timp ce altii, care au produs prejudicii de sute si mii de miliarde – adicã de zeci si sute de milioane de dolari – au primit cadou pedepse de 2-3 ani de închisoare.
            Si Curtea Europeanã, pe care o credeam cinstitã, corectã si intransigentã, de un an de zile n-a dat nici un rãspuns.
            Oare pentru aceastã Curte, Vatuiu Ioan a beneficiat de un proces echitabil?
            Rãspunsul este usor de formulat, pânã si de copiii de grãdinitã.
            Eu am rãspuns cã de la Mama Justitiei europene nu a venit nici un fel de  veste.
            I-am mai rãspuns cã Pocurorul General nu a promovat recurs în anulare în favoarea sa.
            Numai o gratiere personalã a Presedintelui tãrii ar înlãtura grava eroare judiciarã sãvârsitã împotriva unui cetãtean român care a îndrãznit sã fure numai 250.000.000 lei si nu sute si mii de miliarde.
            Au fost gratiati tâlhari.
            Au fost gratiati violatori.
            Au fost gratiati criminali.
            Vãtuiu Ioan mai are putin si împlineste 5 ani de temnitã, pentru un furt care trebuia condamnat, dar nu în chip barbar.
            Pentru cã, potrivit legii, judecãtorii cauzei puteau sã aplice o pedeapsã sub minimul prevãzut de lege.
            Nu am nimic cu Gabriel Bivolaru.
            Astãzi apelez la concitadinul meu, Ion Iliescu, sã facã un dram de echitate.
            Adicã sã-l gratieze pe Vãtuiu Ioan.
            Altfel, la Cotroceni, cu adevãrat cântã cucuveaua.
            Iar cei multi aruncati prin temnite pentru furtisaguri si gãinãrii ar fi condamnati încã o datã sã asculte povesti.
            De aceastã datã, povestea ,,De-as fi Gabriel Bivolaru”.
 

                CLUJ:

            Desi esentialã pentru Justitia românã este reforma profundã si urgentã, forma acesteia nu este de ignorat pentru cã tine, în primul rând, de imagine, structurã si organizare.
            Spun asta pentru cã imaginea Justitiei în România este grav afectatã de imaginea sediilor acesteia, unele palate somptuoase, altele bojdeuci, însã aproape toate insalubre, cenusii, grav avariate de vreme si indiferentã, încât îti este groazã sã te judeci într-un mediu demn de evul mediu.
            Faptul cã au început sã aparã sedii noi, somptuoase, pe mãsura prestigiului de care trebuie sã se bucure Justitia, este un semn bun.
            Rãu mi se pare numai faptul cã aceste sedii înghit niste sume pe care le suspectez aproape duble decât valoarea lor realã, sume din care s-ar dubla numãrul sediilor noi de instante.
            Am avut privilegiul sã vãd multe sedii de intantã, în aceastã tarã.
            Unele sunt niste chichinete, sãlile de judecatã sunt niste cutii de chibrituri iar birourile judecãtorilor niste cutiute de chibrituri unde stau înghesuiti, sufocati de dosare, prãfuiti, ca si ele, zgribuliti de frig, iarna, si rãpusi de arsitã, vara.
            Alte sedii, dacã ne raportãm la mãrimea oraselor, la numãrul de judecãtori si la volumul de cauze, sunt adevãtate mofturi.
            Aici se vede cã pila a functionat ireprosabil si au fost obtinute fonduri de zeci de miliarde.
            Pentru persuasiune si rezulat, cei care au realizat aceste mofturi trebuie, într-un fel, felicitati, pentru cã, în urma lor, a rãmas ceva care, pânã la urmã  din moft se va transforma în necesitate sau în ceva firesc.
            Unele palate sau sedii încorporeazã materiale scumpe, aduse din import, spatii inutile si nefunctionale.
            Imaginea nouã a Palatului de Justitie din Cluj-Napoca mi-a atras atentia. În primul rând, s-a fãcut restaurarea unei clãdiri de patrimoniu. Au fost folosite materiale de constructie indigene, s-au pãstrat elementele de arhitecturã care au fost numai restaurate si zugrãvelile s-au împrospãtat.
            Simti cã te afli într-un Palat de Justitie si nu într-un sediu de bancã sau de firmã din Hong Kong.
            Palatul Justtiei din Cluj este unul cu fatã umanã.