|
PUTERE
SI JUSTITIE
NU TOTI
ITALIENII SUNT MAFIOTI!
avocat
Vasile TOPÂRCEANU
|
Cã Mafia italianã este una recunoscutã
pe plan mondial, nu este nici o noutate pentru nimeni si
este acerb concuratã de alte Mafii, cu cele mai diverse
origini, inclusiv de Mafia româneascã ce creste,
creste si se înmulteste. |
Si dacã Mafia italianã a ajuns la forta si gradul
de organizare, în aproximativ o sutã de ani, a noastrã
s-a consolidat destul de bine, într-un deceniu, a acaparat
ramuri industriale, a devalizat bãncile, a penetrat politicul
si are constituite grupuri de interese puternice.
Si aceastã Mafie româneascã nu prea se întâlneste
fatã în fatã cu Justitia, pentru cã ea
este imunã la relele judiciare de care au parte hotii de
buzunare, pestii si micii escroci.
Dar sã ne întoarcem la Mafia italianã.
De câteva ori, televiziunile si presa româneascã
au explodat cu informatia cã, într-un oras sau altul
din România, a fost prins un italian care ar fi fãcut
parte dintr-o anume familie mafiotã, din Italia.
Ziarele si televiziunile au crezut cã au dat lovitura de
presã.
În realitate, marii mafioti italieni, capturati în fata
camerelor de luat vederi, nu au fost decât niste pestisori
mãrunti, din Oceanu Infractional Planetar.
Iar cei care înghit stirile nerumegate, au ajuns la concluzia
cã toti italienii, care au venit cu afaceri pe la noi, ar
fi mafioti.
Sindromul a devenit general si organele de anchetã, cum au
în fatã un italian, de la început îl considerã
ca este vinovat, cã este evazionist, cã este escroc
sau mafiot.
De prezumtia de mafiot nu a scãpat nici Giullio Mateucci,
un italian în vârstã de vreo saptezeci de ani,
care a avut proasta inspiratie sã cumpere un apartament într-o
casã din Bucuresti.
Omul a mers la Notariatul Public si a cumpãrat apartamentul
cu suma de 120.000.000 lei.
Dar, imediat, dupã cumpãrare, a început calvarul
italianului.
O distinsã doamnã a început un potop de procese
si reclamatii, revendicând un drept asupra casei.
A solicitat constatarea nulitãtii contractului de vânzare-cumpãrare
cu motivarea ca, toate actele, în baza cãrora a cumpãrat
italianul, ar fi nule, cã s-ar fi comis falsuri si înselãciuni
în acte publice.
Desi cumpãrãtor de bunã-credintã, domnul
Giullio Mateucci este victima ideii cã, fiind italian, este
un mafiot.
Pãi, dacã actele în baza cãrora omul
a cumpãrat apartamentul sunt nule sau false, omul este vicitma,
în cauzã, si nu infractorul.
El este anchetat de Circa 8 de Politie pentru infractiunile de fals
în declaratii, uz de fals si evaziune fiscalã, pentru
cã a cumpãrat apartamentul cu suma de 120.000.000
lei si, în opinia denuntatoarei, care face presiuni asupra
politistilor, printr-un alt politist de la Inspectoratul General
al Politiei, italianul este infractor pentru cã l-a oferit
ei, spre vânzare, apartamentul cu suma de 25.000 dolari SUA.
Ancheta provocatã are scopul de a-l santaja pe domnul Mateucci
sã vândã autoarei plângerii penale apartamentul,
cu suma de 120.000.000 lei.
Curat-murdar!
Într-o tarã cu economie de piatã, cetãteanul
este liber sã vândã bunul sau, cu orice pret,
dacã gãseste cumpãrãtor.
Contractul de vânzare-cumpãrare este legea pãrtilor
si nu legea bunului plac al unui tert, care râvneste la apartamentul
cu pricina.
Transformarea unei cauze pur civile în una penalã,
în România, este o practicã obisnuitã.
Eu cred cã agentul Balasov, un tânãr dezghetat
la minte, nu va cãdea în capcanã.
Solutia este de neincepere a urmãririi penale si trimiterea
cauzei la judecãtorie.
Acolo se va stabili dacã domnul Giullio Mateucci este mafiot
sau victimã.
Asta, cu riscul ca cineva sã rãspundã pentru
infractiunea de denuntare calomnioasã, cu plata de daune
morale.
Pentru cã nu este usor, pentru un bãtrân cu
pãrul alb, sã fie purtat prin instante de judecatã
si prin sedii de politie si sã fie acuzat pentru faptul de
a-si fi cumpãrat o casã în România!
Iar demersul meu, vreau sã fie interpretat ca o cerere de
audientã la ministrul de interne.
|
