|
CONEXIUNI
FOLOSIREA FORTEI ÎN INSTITUTIA PENITENCIARÃ (V)
ORGANIZAREA
MEDIULUI PENITENCIAR
PENTRU A PREVENI CONFLICTELE
|
Faptul cã, în unitãtile de detentie apar,
deseori, acte de violentã - mai ales între detinuti
- nu surprinde pe nimeni: tensiunile inerente vietii carcerale,
reglãrile de conturi, lupta pentru putere, neîntelegerile
cu personalul, abandonarea de cãtre familie, neachitarea
unor datorii etc., sunt printre cele mai frecvente motive
care incitã anumiti detinuti sã-i agreseze pe
altii. La acestea mai trebuie sã adãugãm
pe cele care derivã din suprapopularea spatiilor, inactivitatea
prelungitã, greutãtile de a contacta persoanele
de decizie, teama sau dorinta de a fi transferat în
altã unitate, contestarea unor sanctiuni considerate
arbitrare... |
Desi universul penitenciar rãmâne cronic tensionat,
conflictele sunt rare, deoarece personalul are o atitudine constructivã
si sprijinã detinutii în momentele dificile, raportul
de forte este net în favoarea administratiei, iar istoria
crizelor cunoscute de detinuti nu s-au soldat decât cu înfrângeri
ale lor.
Iatã acum o listã de modalitãti practice
care pot avea ca efecte împiedicarea aparitiei stãrilor
tensionale între detinuti sau între acestia si personal:
- promovarea unei atmosfere destinse, pe toate sectiile
de detinere: o vorbã bunã spusã la timp,
o glumã de calitate, o bãtaie pe umãr, un
compliment sincer, a te face cã nu vezi o micã abatere,
fãrã consecinte, si altele;
- eliminarea surselor de frustrare pentru personalul care
lucreazã în contact direct cu detinuti;
- eliminarea conduitelor si deciziilor arbitrale (injuste
si ilegale, în acelasi timp): nimic nu poate înfuria
mai mult si submina spiritul de dreptate si echitate decât
ordinele absurde si excesele nemotivate ale celor de care depind
detinutii. În cazul cã arbitrariul provine din partea
altor detinuti, se pot lua mãsuri de protectie a victimelor,
pedepsirea vinovatilor sau transferarea lor în alte unitãti.
Mai grav este atunci când sursa conduitelor arbitrare este
însãsi personalul, care transgreseazã astfel
normele profesionale si afecteazã moralul detinutilor si,
desigur, al colegilor care îsi fac corect datoria;
- eliminarea surselor de frustrare relativã din
tratamentul aplicat detinutilor: este vorba de privilegiile de
care se bucurã unii condamnati - libertate de miscare pe
sectie sau în curtea închisorii, primirea mai multor
vizite sau pachete decât prevede regulamentul, posibilitatea
de a da telefon oricând, pãstrarea unor obiecte interzise
de regulamentul închisorii, participarea la activitãti
sportive si recreative mai frecvent decât colegii din aceeasi
categorie de detentie etc.; toate acestea sunt veritabile discriminãri,
care produc tensiuni neasteptat de intense. Atunci când
oamenii nu au libertate, drepturile care le-au rãmas devin
foarte importante si luptã pentru ele cu o energie, deseori,
nebãnuitã. Cu atât mai mult vor fi afectati,
atunci când vãd în jurul lor detinuti care
obtin lucruri si un tratament contrar a aceea ce se afirmã
oficial (cã toti detinutii apartinând unei categorii,
au acelasi regim de detentie);
- eliminarea ambiguitãtilor în probleme semnificative
pentru detinuti: durata plimbãrii zilnice, orarul cabinetului
medical, rotatia detinutilor pentru anumite sarcini neplãcute
- ducerea gunoiului, curãtenia în camerã sau
pe holul sectiei, îngrijirea florilor, sprijinirea unor
detinuti cu dezabilitãti, durata convorbirilor telefonice
si intervalul la care se acordã etc. Pentru aceasta, ar
fi suficient un avizier, unde sã fie afise cu toate datele
si, desigur, semnate de directorul unitãtii. Orice schimbare
va fi adusã la cunostinta detinutilor, cu mult timp înainte
de a se produce;
- sondaje de opinie realizate periodic, pe probleme esentiale
pentru masa detinutilor: calitatea hranei, accesibilitatea la
îngrijiri medicale, starea de igienã a celulelor,
orarul apei calde pentru baie, gradul în care se simt protejati,
fatã de posibile agresiuni din partea altor detinuti, posibilitatea
de a discuta, cu directorul penitenciarului, satisfactia pentru
activitãtile recreative si sportive, si altele. Rezultatul
unor astfel de sondaje poate oferi date utile privind frãmântãrile
detinutilor, asteptãrile lor specifice unei perioade sau
alta. Ei stiu foarte bine cã, în penitenciar, existã
multe restrictii, si majoritatea dorintelor lor nu pot fi satisfãcute,
dar apreciazã faptul cã mãcar sunt întrebati,
din când în când;
- pregãtirea din timp a oricãror schimbãri
care privesc viata detinutilor: zugrãvirea unor celule
sau a unei sectii, începerea unor lucrãri de reparatii,
schimbarea destinatiei unei încãperi, montarea unor
cabluri electrice, venirea unui grup mare de detinuti prin transfer
de la o altã unitate, vizitele unor persoane strãine,
plecarea unor detinuti la alte penitenciare etc.; toate acestea
trebuie explicate detinutilor, pentru a nu da ocazia aparitiei
zvonurilor care au o mare influentã asupra moralului persoanelor
care executã pedepse private de libertate.
- transferarea detinutilor care mentin o stare tensionatã
în colectivele de condamnati, a celor care terorizeazã
pe ceilalti, a celor care îi manipuleazã pe altii
pentru a provoca dezordine; majoritatea detinutilor vor sã-si
“facã pedeapsa în liniste”, fãrã neplãceri,
în plus, fatã de cele care vin din regimul penitenciar
propriu-zis. Ca urmare, ei doresc sã-i îndepãrteze
pe cei care se opun normelor interne ale asezãmântului
penitenciar sau care sunt excesiv de revendicativi.
(va urma)
|