REALITATEA DE LANGA NOI

                   DREPTUL NOMOCANONIC (III)

            Asadar, izvoarele principale ale acestui nomocanon sunt canoanele si legile împãratilor bizantini. El a servit ca izvor de primã mânã pentru Pravila de la Târgoviste (Pravila Mare), tipãritã la anul 1652. Acelasi nomocanon a servit ca izvor principal si pentru „Pravila aleasã” alcãtuitã la 1632 de Eustatie Logofãtul (rãmasã în manuscris).
            6. Cârja arhiereilor (Vactiria), nomocanon redactat între anii 1645-1648, de cãlugãrul Iacob de Ianina, din porunca patriarhului Partenie II al Constantinopolului (1644-1648). Are 1624 de capitole.
            7. Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt, publicat la 1730. Autorul, cãlugãr grec, a fost unul dintre cãrturarii vremii sale si profesor la Academia greceascã (domneascã) din Bucuresti.
            8. În fine, pe la sfârsitul secolului al XVIII-lea a fost publicatã o lucrare cu caracter penitential, sub titlul de „Carte foarte folositoare de suflet”. Izvorul sãu principal este „Canoniconul” atribuit patriarhului Ioan Postitorul (582-595), care, în realitate, este o operã tardivã (sec. X). Desi este trecutã printre Nomocanoane (cf. I.N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p. 99-100), în realitate, aceastã carte nu este alta decât „Exomolighitarul” sfântului Nicodim Aghioritul, tipãritã în 1794 si tradusã în româneste încã din 1799, iar apoi imprimatã pânã în zilele noastre (cf. Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare…, trad. de Al. Elian, p. 6).
            Aceastã carte – unul din primele tratate de duhovnicie în Biserica Ortodoxã – serveste îndeosebi duhovnicilor în administrarea Tainei Sfintei Mãrturisiri.

            A. Codicii politico-bisericesti.
            Codicii legilor de stat, care au aplicare în viata Bisericii.

            Legiuirile bisericesti sau canoanele, legiuirile de stat privitoare la Bisericã din epoca romano-bizantinã, si cea post-bizantinã, nu pot fi întelese fãrã cunoasterea elementelor specifice ale gândirii juridice romane si bizantine. Or, aceste elemente se gãsesc în primul rând în codici politico-bisericesti, începând cu Codex Teodosianus, publicat în anul 478, si sfârsind cu Hexabiblos-ul lui Harmenopulos, apãrut în anul 1345.
            Acesti codici politico-bisericesti sunt constituti din principalii codici ai legislatiei romano-bizantine.
            1. Primul codice de acest fel, care ni s-a pãstrat, este Codex Teodosianus (438).
Acest cod a fost redactat din porunca împãratului Teodosie al II-lea (408-450), care în anul 425 a întemeiat prima Universitate crestinã la Constantinopol, de un grup de profesori de la Facultatea de Drept a acestei Universitãti. La alcãtuirea acestei colectii de legi de stat – publicate în anul 438 – au fost folosite cele douã coduri anterioare, Codex Gregorianus si Codex Hermogenianus, ale cãror texte nu ni s-au pãstrat.
            Acest Cod – cãruia i s-a zis dupã numele împãratului „Codex Teodosianus” – este împãrtit în 16 cãrti. Ultima, deci a 16 –a, cuprinde principalele legi de stat, privitoare la chestiuni de naturã ecleziasticã, emise pânã atunci de împãratii romani. De remarcat cã nici în acest Cod – ca si în cele ce i-au urmat (colectii sau fragmente de colectii) n-au fost inserate si legile potrivnice Bisericii, emise de împãratii romani, pe timpul persecutiilor, de pânã la anul 313.

            2. Corpus Juris Civilis

            Opera juridicã a împãratului Justinian – constituitã din douã colectii de legi si douã opere – este cunoscutã sub genericul de „Corpus Juris Civilis”. „Despre aceastã colectie – scria acelasi canonist, Pr. L. Stan – este important sã se retinã faptul cã pânã la începutul veacului nostru ea a reprezentat pentru cultura europeanã cea mai rãspânditã carte dupã Biblie” (Apud I.N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p. 102).
            Colectia apare sub acest nume de-abia din secolul al XVI-lea, spre a o deosebi de o altã colectie de legiuiri bisericesti, apusene, cãreia i s-a zis „Corpus Juris Canonici” (1587).
            Aceastã colectie juridicã – cea mai cuprinzãtoare si mai importantã pentru cunoasterea legislatiei si Stiintei Dreptului roman – este alcãtuitã din patru lucrãri distincte, apãrute în timpul domniei împãratului Justinian I (527-565), ultimul împãrat roman si primul Basileu bizantin.
            Acestea sunt:
            a) Codex (Justinianus), care cuprinde în întregime Codex Teodosianus, pe care l-a completat asa cum a gãsit de cuviintã Comisia de juristi formatã din porunca împãratului Justinian.
            Aceastã colectie cuprinde deci toate legile de stat, emise de împãratii romani, de la anul 117 (din timpul împãratului Adrian, 117-138) pânã la anul 529/533 inclusiv.

(va urma)