FATA NEVAZUTA A INSTANTELOR

Avocat Louise GHEORGHE

Este de notorietate faptul cã justitiabilii manifestã o tot mai mare nemultumire cu privire la durata mare în care un dosar este solutionat de cãtre instantele de judecatã.

            În articolele precedente am prezentat o parte dintre problemele cu care se confruntã instantele de judecatã în dorinta de a înfãptui actul de justitie, probleme care influenteazã extrem de mult, atât modul în care urmeazã a fi solutionatã o cauzã, cât si timpul care se scurge pânã la rãmânerea definitivã si irevocabilã a acesteia.
            În acest articol ne propunem sã prezentãm, succint, “drumul” parcurs de cãtre o actiune în justitie, pânã la solutionarea sa, din dorinta de a face cunoscut justitiabililor, sub o formã mai accesibilã, întregul mecanism (din punct de vedere procedural), antrenat în vederea solutionãrii unui dosar.
            În materie civilã, comercialã, litigii de muncã etc. (mai putin penalã), cu cererea de chemare în judecatã, care îndeplineste conditiile prevãzute de art. 112 si urmãtoarele din Codul de Procedurã Civilã, justitiabilul trebuie sã se prezinte la judecãtorul de serviciu, care, dupã ce constatã îndeplinite respectivele conditii (cu privire la cuprinsul cererii precum si la timbraj, acolo unde este cazul), pune rezolutia de primire, fixând termenul de judecatã si completul. În situatia în care, competent în a solutiona cererea în prima instantã este Tribunalul sau Curtea de Apel, cererea de chemare în judecatã urmeazã a primi rezolutia de la vicepresedintele instantei respective, care desemneazã sectia unde urmeazã a fi solutionatã cauza, dupã care trebuie ca petentul sã meargã la presedintele sectiei desemnate, care stabileste termenul de judecatã si completul.
            Dupã ce aceste aspecte vor fi fost stabilite, dosarul urmeazã a fi înregistrat în Registrul General de Dosare, dându-i-se un numãr, sub care va fi cunoscut de cãtre pãrti, pe tot parcursul judecãrii.
            De la Registraturã, dosarul pleacã la Biroul de Statisticã, unde i se dã un numãr statistic.
            Biroul de Statisticã îl predã la Arhivã, arhivarul trecându-l în Registrul Informativ, apoi dosarul este predat la Biroul de Expeditie (Citatii).
            Dupã întocmirea citatiilor, Biroul de Citatii predã dosarul la Arhivã, unde sunt trecute, în Registrul Informativ, data intrãrii în arhivã, termenul de judecatã si completul.
            Înainte cu o sãptãmânã de termenul de judecatã, arhivarul scoate dosarele programate pentru acel termen, le împarte pe complete si le predã grefierilor ce urmeazã a intra în sedintã, care întocmesc listele de sedintã.
            La termenul de judecatã au loc dezbaterile si, dupã încheierea sedintei, dosarul, dacã instanta a rãmas în pronuntare, este luat de cãtre judecãtor în vederea solutionãrii cauzei; dacã, însã, cauza s-a amânat, dosarul este luat de cãtre grefierul de sedintã, care urmeazã a întocmi încheierea de sedintã si a efectua actele de procedurã dispuse de cãtre instanta de judecatã (adrese, citatii etc.), dupã care predã dosarele la Arhivã, sub semnãturã, arhivarul urmând a trece în registrul informativ data intrãrii în arhivã si le împarte în functie de termenele acordate. Totodatã, grefierul depune actele de procedurã întocmirite ca urmare a dispozitiilor instantei, la Biroul de Expeditii, spre a fi trimise potrivit destinatiei acestora.
            Când dezbaterile s-au încheiat, iar instanta a rãmas în pronuntare, judecãtorul/judecãtorii (atunci când completul de judecatã a fost compus din mai multi judecãtori), se pronuntã în respectivele cauze prin minuta care va fi scrisã în dosar (si pe care o semneazã), urmând a trece solutia în condica sedintei de judecatã, dupã care predã dosarele grefierului-sef la Statisticã, grefierul-sef le împarte grefierilor, care redacteazã preambulul (practicaua) hotãrârilor, dupã care, grefierul predã dosarul judecãtorului (judecãtorilor din care a fost constituit completul de judecatã), pentru ca acesta sã redacteze hotãrârea. Dupã ce hotãrârea a fost redactatã în întregime, judecãtorul o predã (împreunã cu dosarul), grefierului, care emite comunicãrile (dupã caz), dupã care, le predã la arhivã spre arhivare.
Dosarul urmeazã a sta în conservare pânã trec toate termenele în care ar putea fi exercitate cãile ordinare si extraordinare de atac, dupã care se arhiveazã în beciul instantelor, în ordine cronologicã, rãmânând aici o perioadã de timp, în functie de natura spetei, dupã care, se preda la Arhivele Statului.
            În situatia în care (asa cum se întâmplã în proportie de aproximativ 90% dintre cazuri), una dintre pãrti exercitã o cale de atac ordinarã sau extraordinarã, dupã declararea respectivei cãi de atac de cãtre partea nemultumitã de solutia instantei, respectiva instantã comunicã motivele de apel (recurs) pãrtilor litigante si, dupã ce primeste dovada comunicãrii motivelor de apel (recurs), trimite dosarul spre solutionare instantei superioare competente în a solutiona cauza potrivit cãii de atac declarate de cãtre parte. Urmeazã o procedurã identicã celei ce trebuie urmatã de la momentul depunerii unei cereri de chemare în judecatã.
            Pe lângã toate aspectele prezentate pânã acum, sã nu uitãm faptul cã, amânarea unui proces, se datoreazã, nu de putine ori, lipsei de diligentã atât a justitiabililor cât si - mai ales - a institutiilor Statului, care nu rãspund cu promptitudine solicitãrilor instantelor de judecatã în a trimite relatii cu privire la diferite aspecte, utile solutionãrii cauzei, a expertilor care întârzie efectuarea expertizelor, depunerea raportului de expertizã, a lipsei de procedurã, a lipsei de apãrare a pãrtilor, ce solicitã termen în acest sens, uneori în mod nejustificat. Sã nu uitãm cã, uneori, completul de judecatã are într-o singurã sedintã, chiar si peste 100 de dosare asupra cãrora trebuie sã se aplece, fiind nevoiti sã intre în sedintã cu un asemenea numãr de dosare si de câte douã ori pe sãptãmânã. Sã nu uitãm cã toate aceste dosare parcurg anevoiosul drum prezentat în acest articol, trecând prin mâinile unor oameni (judecãtori, grefieri, arhivari, registratori), care fac eforturi substantiale pentru a-si putea îndeplini obligatiile de serviciu. Si, sã nu uitãm cã, pânã la urmã, cei chemati sã înfãptuiascã actul de justitie sunt oameni, si nu roboti. De aici si solutiile criticabile pe care le dau, unii dintre magistrati; de aici si întârzierile privind redactarea încheierilor, minutelor, hotãrârilor.
            Întelegem, dar nu scuzãm. Existã explicatii, nu si scuze. Pentru ca, în atare conditii, cei care, tocmai datoritã acestor conditii de lucru gresesc, ar trebui sã se revolte, sã-si cearã dreptul de a nu mai fi pusi în situatia sã greseascã, nu sã stea în pasivitate. Sã vorbeascã, cu curaj si demnitate, nu sã tacã. Nefãcând nimic, acceptând aceastã stare de lucruri, înseamnã cã, în mod tacit, acceptã sã greseascã. Or, pentru asta, nu existã scuzã.