Avocat Graziela Bârlã

DREPTUL LA CUVÂNT

            Din când în când, ca sã scape de problemele grave si adevãrate cu care se confruntã societatea, în întregul ei – si omul de rând, în particular - Guvernarea creeazã câte o diversiune: inventezã o situatie asupra cãreia toatã lumea se repede, pentru a cãuta iesiri, sau numai pentru a-si da cu presupusul. Scenariul nu e nou, dar foarte eficient si culmea e cã, desi constienti cu totii de abaterea premeditatã a atentiei opiniei publice de la problemele reale, spre cele contrafãcute sau conjuncturale, cãdem în plasã, în mod constant.
            Prima careia i se întâmplã acest lucru, este, uneori, presa. Când presa se dovedeste a ramâne, însã, singurul câine de pazã al democratiei, atunci Guvernarea schimbã  strategia si o atacã frontal. S-a spus ca Puterea încearcã “sã punã botnitã” libertãtii de expresie. Nu e doar atât, e mult mai grav: Puterea încearcã sã omoare însãsi ideea de democratie.
            Poate pentru cã, cei mai multi dintre actualii guvernanti nu au alt soft, nu cunosc alta metodã de a conduce, decât cea prea bine învãtatã, si anume a totalitarismului. Apoi, pentru cã e greu sã accepte alternanta ideilor si adevãrul cã societatea a fost creatã pentru a-i sluji pe toti oamenii, nu numai pe unii dintre ei – si nu invers.
            Strategia guvernãrii este, si de aceastã datã, previzibilã: când nu poti supune un lucru, distruge-l! Pretextul noului Cod penal – cu referire la sanctiunile penale si financiare propuse pentru ziaristi si publicatii, este ultima “gãselnitã” a guvernãrii, prin Ministrul Justitiei, care ar trebui, ca în orice tarã democraticã, sã asigure echidistanta si echilibrul în societate, sã reactioneze imediat la sesizãrile privind orice încãlcare a drepturilor si libertãtilor fundamentale ale oricãrui cetãtean al României, nu doar al elitelor politice.
            Ziaristii au fost ochii celor care privesc, si nu vãd.
            Mass-media a arãtat cu degetul, întotdeauna, fãrã nici un fel de sfialã, spre cei care, în dispretul bunului simt, al moralei sau al Justitiei, au furat, au mintit, au falsificat, au atentat si atenteazã la viata poporului român.
Au existat si existã ziaristi condamnati. Au fost si sunt ziaristi suprimati. Uneori, fizic.
            Nu astfel trebuie sã arate România mileniului trei!
            Mizez pe faptul – care, din fericire, scapã actualilor lideri politici si ai administratiei – cã românii nu s-au dovedit niciodatã un popor de prosti. Prin urmare, chiar dacã românului i s-au scos ochii cu inventii sau cu amenintãri, acest lucru nu a durat mult: înainte de 1989, românii fãceau bancuri cu Bulã, în loc de haz de necaz. Dupã acea datã, cei mai multi dintre ei au înteles cã nici diversiunile, nici spaimele, nu înseamnã nimic, pe lângã victoria de a gândi si de a voi sã actionezi, cu adevãrat, liber.
            Unii dintre noi, ziaristii, cad la datorie.
            Nu conteazã decât rezultatul, si anume faptul cã diversiunile sau amenintãrile nu pot schimba mersul istoriei: o istorie în care  ar trebui sã nu mai încapã autorii diversiunilor. Si nu depinde numai de presã, ca lucrurile sã stea astfel, ci si de ceilalti cetãteni români, oamenii simpli, pe care guvernantii îi cam uitã (deocamdatã), din ecuatie. Caci nimeni nu ne obliga sa acceptam.

            Mass-media a anuntat ca matusa fostului procuror Cristian Panait, decedat in conditii bizare, a cerut Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie redeschiderea anchetei si, implicit, a cazului.
            Intrebare: de ce a fost nevoie sa treaca atâtea luni intre momentul pretinsei sinucideri a tânarului procuror Panait, concluzia raportului medico-legal si cererea matusii de reluare a anchetei?
            Vom reveni.