"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 3 29 IAN. - 04 FEB. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

	DEPTUL LA CUVANT : TARA NIMANUI
	avocat Graziela BÂRLA

Marile cazuri de coruptie – sau mai micile cazuri – umplu paginile ziarelor si jurnalelor televizate. Si, cu toate acestea, obrazul gros al infractorilor nu simte delicata atingere a mânusii publicistice, caci despre palma Justitiei, care sa puna lucrurile in ordine, nu se poate (inca) vorbi. Egalitatea continua sa nu fie si pentru catei (citam din LaFontaine, desigur).

|ntre toate categoriile de infractori, cea mai periculoasa mi se pare a fi a celor cu spate politic. Sunt abili si, uneori, subtili, ating, adesea, starea “crimei perfecte”, isi pierd urma fara putinta, pentru cei care o cerceteaza, de a o mai reconstitui.

In dreptul penal, exista, pe lânga cei care produc fapta sau instigatori, si autori morali ai infractiunii.

Ce mai spun ziarele si ziaristii?

Ca un judet intreg a ramas fara insulina; bolnavii de diabet s-au agatat de spitale ca de ultima lor salvare; dar spitalele erau, si ele, fara stoc; o farmacista a deschis un frigider in fata camerelor de filmat si a asigurat ca toate cele 5-6 cutii de insulina “vor fi de ajuns pâna la sfârsitul lunii”.

Cineva ar putea spune ca nu e mare lucru, câtiva oameni, acolo, cu viata pe muchie de cutit.

Un grup de cersetori, devenit notoriu, face, in fiecare sfârsit de saptamâna, naveta spre Târgu Mures, pentru a scoate bani din mila publica. Sunt mai ales tigani si una dintre femei raspunde, la intrebarea: “de ce nu muncesti?”, “pentru ca e iarna”.

Veti spune ca n-au ce sa faca, trebuie sa traiasca si ei, chiar daca in detrimentul celorlalti si grevând asupra vietii acestora din urma.

Stirile zilei sunt pline de batrâni care mor de foame si frig; dupa o statistica publica, un om activ asigura banii unui pensionar.

Veti spune ca de unde mai mult, daca cei mai multi nu (mai) muncesc?

Oamenii au ajuns sa munceasca pentru a-si plati intretinerea, de parca asta ar fi devenit scopul lor in viata – si nimeni nu spune nimic. Cei fara “spate”, pentru ca, oricum, cu greu ii asculta cineva. Ceilalti, pentru ca nu le mai pasa de nici o sanctiune, de nici o lege, câta vreme legea e, uneori – din pacate prea adesea – la picioarele lor.

Nu mi-am dorit sa traiesc intr-o tara a nimanui, deci a tuturor posibilitatilor pe o scara descrescatoare, dar astfel incepe sa devina România ultimilor ani. Mie nu mi-e indiferent – si, din fericire, nu sunt deloc singura.

Nu am facut o obsesie din Justitia româna, ci numai din ideea ca, pâna la proba contrarie, am o singura viata, ca toti ceilalti, si ca nu mi-e indiferent cum o traiesc.

O tara fara respectul Justitiei este o tara a nimanui. Eu nu vreau sa traiesc intr-o astfel de tara, o tara “apatrida”, la mijloc de lume civilizata, in asteptare. Dar dumneavoastra?

Sincere multumiri celor interesati de publicatia noastra

Sumar

Stiati Cã Existã?