“Un puhoi de norme aberante”

Or, în lumina acestor criterii, legea în discutie prezintã grave deficiente, multe dintre dispozitiile ei intrând, asa cum se va vedea imediat, în conflict cu prevederile Constitutiei. Sper cã în Camera Deputatilor ea nu va fi tratatã cu îngãduinta (usurãtatea?) pe care a gãsit-o în rândurile fostilor mei colegi, din pãcate nedispusi sã procedeze la un veritabil examen critic.

Ca sã fiu sincer, probabil cã nici eu nu i-as fi acordat atentia pe care i-o acord azi, dacã una dintre vocile autorizate ale cooperatiei mestesugãresti nu m-ar fi prevenit, recurgând la argumente convingãtoare, cã “adoptarea acestui act normativ este un pas înapoi fatã de sistemul existent, el însusi marcat de tendinta creãrii unui stat în stat, eliminând initiativa particularã si ducând, în final, la disparitia unei categorii sociale - elementul de bazã al clasei mijlocii - ce ar trebui sã fie principalul sprijin al democratiei”. Asa fiind, nu m-a surprins o afirmatie încã si mai categoricã: “Un puhoi de norme aberante, emanate în virtutea vechiului centralism, au dobândit putere de lege. Pe baza lor, cooperativele mestesugãresti, unitãti productive, s-au trezit lãsate la cheremul unor structuri birocratice, alcãtuite din functionari versati - în majoritate vechi membri ai aparatului de partid - din rude si acoliti ai acestora. Luându-si cu de la sine putere (dar gratie acordului tacit sau explicit al puterii politice) atributii discretionare, dumnealor au trecut la o asa-zisã reorganizare a sistemului: ATCOM-urile judetene (vechile UJECOM) si eternul UCECOM, au primit puteri nelimitate asupra proprietarilor de drept ai imensului patrimoniu cooperatist. Alte ordine birocratice au stabilit permisiunea suprastructurilor tip “cãpusã” de a-si înfiinta, în folos propriu, firme lucrative. Desi ele au pornit prin capitalul, sistemul de productie si relatiile comerciale ale cooperativelor mestesugãresti, pe care le concureazã neloial (pasãmi-te, în virtutea principiilor economiei de piatã), procesul spolierii si al lichidãrii acestora se desfãsoarã în ritm sustinut”. Iatã douã aprecieri care rezumã de minune intentiile proiectului de lege privind cooperatia mestesugãreascã.

Cooperatia: un imperiu fãrã control

Parcurgând proiectul, te convingi cã “baronii” mestesugarilor aspirã la un imperiu scutit de orice control sau imixtiuni din afarã, creându-si structuri si organisme independente în raport cu autoritãtile statului. Abuzurile de pânã acum cereau acoperire legalã. Ca stat în stat, UCECOM si-a propus sã dispunã de un sistem jurisdictional propriu, de fiscalitate proprie, de un regim comercial propriu, de scoli si universitãti proprii, iar presedintelui ei sã i se recunoascã, scurt pe doi, rangul de ministru!!!

Din nefericire, cu exceptia demnitãtii pretinse, senatorii au îndeplinit toate “pohtele” domnului Dumitru Dângã, penetrantul presedinte al UCEM, care telepovãtuia, deunãzi, pe initiatorii Ordonantei de urgentã, sã stea cuminti în banca lor, altminteri riscã sã arunce România într-un scandal international. Aceasta, întrucât actul normativ sustinut cu încãpãtânare de MIMMC, încalcã, are prevederi contrarii, sau ignorã cu desãvârsire documente semnate de România, precum “Recomandarea privind promovarea cooperativelor”, adoptatã de Organizatia Internationalã a Muncii la Geneva, pe 25 iunie 2002. Si chiar dacã nu înteleg cum ar fi posibil ca Guvernul sã emitã o Ordonatã de urgentã privind organizarea si functionarea cooperatiei, în vreme ce pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor figureazã proiectul Legii privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugãresti în forma aprobatã de Senat (!!!), sunt obligat sã recunosc fantastica fortã de convingere a argumentelor domnului ministru în spetã.

Preluatã de la liberalismul englez, cooperatia a fost transformatã, de socialismul autohton, într-un instrument aproape perfect al jafului practicat pe spinarea bietilor mestesugari, în beneficiul exclusiv al mafiotilor din vârful piramidei birocratice.

Pãrãsind zona aprecierilor de ordin general, sã trecem acum la o atentã analizã juridicã a proiectului de lege în discutie, limitându-se, fireste, la... viciile lui fundamentale.
1. Din capul locului, afirm, cu toatã certitudinea: legea cooperatiei mestesugãresti votatã de Senat este anticonstitutionalã. Prin ce anume? Simplu. Ignorând prevederile art. 135 alin. 2, 3 si 5 din Constitutie, potrivit cãrora proprietatea este fie publicã, fie privatã - proiectul (re)introduce un al treilea tip de proprietate! Cea “cooperatistã”, în exact întelesul pe care i-l conferea art. 6 din Constitutia ceausistã (1965): “Proprietatea socialistã asupra mijloacelor de productie este fie proprietatea de stat - asupra bunurilor apartinând întregului popor, fie proprietate cooperatistã - asupra bunurilor apartinând fiecãrei organizatii cooperatiste”.
   Ceea ce deosebeste proprietatea publicã (care poate fi numai a Statului, sau a unitãtilor sale administrativ-teritoriale), de proprietatea privatã atât a Statului, cât si a cetãtenilor sau a oricãror persoane juridice, este tocmai împrejurarea cã proprietatea publicã este inalienabilã, imprescriptibilã si insesizabilã, în vreme ce proprietatea privatã (inclusiv aceea a Statului), este alienabilã, prescriptibilã si sesizabilã. Or, legea cooperatiei mestesugãresti stabileste cã o fractiune (cea mai importantã) a proprietãtii cooperatiste este... indivizibilã. Adicã nu poate fi împãrtitã între membrii cooperatori, desi ei sunt proprietarii întregului patrimoniu. Pe de altã parte, pentru toate categoriile de bunuri mobile si imobile, proiectul prevede insesizabilitatea lor (imposibilitatea de a fi urmãrite) de cãtre creditorii personali ai membrilor lor, iar pentru bunurile imobile - imprescriptibilitatea lor. În fine, un alt articol (136), curmã orice posibilitate de urmãrire, de cãtre creditori, a bunurilor organizatiilor cooperatiste, precizând cã acestia pot urmãri doar disponibilul în bani al acestor organizatii, precum si produsele ori serviciile acestora.
   Este, deci, limpede cã se creeazã o categorie de proprietate publicã pe care Constitutia nu o prevede, si anume: proprietatea publicã cooperatistã, ceea ce este, evident, inadmisibil. În realitate, asa cum spuneam, se revine la “proprietatea socialistã cooperatist-obsteascã”. Cu o deosebire, totusi, imprescriptibilitatea, insesizabilitatea si inalienabilitatea acestui tip de proprietate erau opozabile doar persoanele fizice sau juridice, si nicidecum Statului. Iatã cã si Constitutia ceausistã poate fi perfectionatã, post-mortem!
2. Potrivit art. 37, alin. 1 din Constitutie, dreptul de asociere este liber si, implicit, facultativ. Constitutia nu obligã pe nimeni sã se asocieze. În schimb, legea de care ne ocupãm impune (la modul imperativ), societãtilor cooperative mestesugãresti, consortiilor cooperative mestesugãresti si corporatiilor cooperative (organizatii create prin acordul de vointã al membrilor lor), sã se înregimenteze în asociatii teritoriale (ATCOM) si, totodatã, obligã asociatiile teritoriale sã se supunã unui proces de hipercentralizare, subordonându-se fãrã nici o discutie Asociatiei Nationale a Cooperatiei Mestesugãresti (ANCOM).
   Dubiile sunt de prisos. Legea încalcã prevederile art. 37 din Constitutie, fiind, deci, si sub acest aspect, anticonstitutionalã.
3. Art. 21, alin. 1 si 2 din Constitutie reglementeazã liberul acces la justitie al oricãrei persoane fizice sau juridice, adãugând cã nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
   În esentã, art. 165 din Legea cooperatiei mestesugãresti încalcã prevederile art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie, obligând pãrtile (persoane fizice sau juridice, dupã caz), pentru anumite litigii, sã recurgã, în mod obligatoriu, la Curtea de Arbitraj a Cooperatiei, iar justitia nu poate interveni, sub nici o formã, atâta timp cât litigiul respectiv face parte din acelea supuse acestui original arbitraj.
4. UCECOM vrea sã aibã propriul sãu registru de comert. I s-a fãcut si acest hatâr, omitându-se, cu bunã stiintã, împrejurarea cã, potrivit Legii nr. 26/1990, înregistrarea comerciantilor (“persoanele fizice care exercitã, în mod obisnuit” acte de comert, societãtile comerciale, regiile autonome si - atentie, n.n. - “Organizatiile Cooperatiste”), nu este o operatie oarecare si la îndemâna oricui, ci, asa cum se pronuntã toti specialistii, “o operatie cardinalã pentru o societate în curs de formare, prin ea marcându-se dobândirea personalitãtii juridice”.

Registrul unic al comertului este sursa cea mai importantã de informare pentru cei ce doresc sã afle situatia unui comerciant. De ce se admite derogarea de la regulã? Nu este îndatorat si UCECOM sã sã supunã legilor acestei tãri?

Pun punct aici observatiilor critice, cu toate cã mi-ar fi lesne sã mai umplu câteva pagini. Cele prezentate mai sus sunt suficiente pentru a contesta legea la Curtea Constitutionalã, în cazul în care Camera Deputatilor nu va aduce textul la nivelul cerintelor cooperatiei, asa cum este ea practicatã în numeroase tãri occidentale, adicã în folosul cooperatorilor! Si, desigur, la nivelul normelor noastre constitutionale imperative.

Sumar

Armaghedonul magistratilor (II)

Sectorul 5 atacă