"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 3 29 IAN. - 04 FEB. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

	ISTORII VECHI SI NOI PROCESE CELEBRE: RÃZBOI LA MITROPOLIE (IX) EXECUTAREA SILITÃ
	dr. Mircea DUTU, avocat, profesor universitar

Reactii

Felul, în adevãr brutal, în care un fost Mitropolit Primat a fost izgonit din Palatul mitropolitan, lipsa de orice condescendentã fatã de acela care, - oricât de gresit ar fi fost – ocupase una din cele mai înalte demnitãti, a revoltat opinia publicã.

Un asemenea scandal, prin natura si proportiile sale, nu se putea sã nu fie speculat si exploatat, si din punct de vedere politic. Întreaga opozitie – din interiorul Partidului Liberal, factiunea lui Nicolae Fleva si din afara lui, s-a ridicat împotriva Guvernului.

În acelasi timp, la nivelul populatiei credincioase, înlãturarea brutalã a Mitropolitului Primat a produs spaimã si revoltã.

Încã din zilele procesului, Partidul Conservator si N. Fleva au organizat manifestatii de protest. Cea convocatã la sala „Orfeu”, din str. I. Câmpineanu, de exemplu, s-a bucurat de un mare rãsunet, publicul care iesea de la întrunire a format un cortegiu si a pornit spre Mitropolie. În fruntea multimii, erau doi socialisti care, ajunsi pe deal, au tras clopotul cel mare al Mitropoliei, semnal la care lumea de prin mahalale a pornit în valuri cãtre aici.

Dar agitatiile au fost si mai mari, extinse la întreaga tarã, dupã executarea sentintei si evacuarea brutalã a lui Ghenadie Petrescu din Palatul Mitropolitan. În presã, regele era atacat pe fatã, atribuindu-i-se luarea unui angajament fatã de Austro-Ungaria ca, în viitor, mitropolitul primat sã nu mai poarte titlul de Mitropolit al Ungro-Valahiei, ci numai al Valahiei, iar cel al Moldovei, numai titlu de Mitropolit al Moldovei, nu si al Sucevei.

Manifestatiile publice de sustinere a fostului mitropolit si de criticare a Guvernului iau amploare; în cadrul unei întruniri conservatoare, la Sala Dacia, iau cuvântul, printre altii: Lascãr Catargiu, Take Ionescu, generalul Manu, N. Filipescu, C. Dissescu…; studentii se agitã si ei, cu aprobarea organizãrii unei reuniuni în localul Universitãtii, dar rectorul Titu Maiorescu îi refuzã, amenintând cã, la nevoie, va cere concursul jandarmilor.

O tintã fixã a nemultumirilor este primul-ministru Dimitrie A. Sturza; dupã o întrunire la sala Dacia, o parte din public se deplaseazã la locuinta acestuia si manifesteazã ostil; mai mult decât atât, acesta, întorcându-se acasã cu trãsura, este agresat de un grup de participanti, huiduit si chiar scuipat.

Supararea guvernantilor

Asemenea manifestãri îndârjesc si mai mult pe guvernanti. Se vorbeste chiar de trimiterea în judecatã a lui Ghenadie Petrescu pentru delicte de drept comun si depunerea lui la închisoarea Vãcãresti. În acest sens, se hotãrãste efectuarea unei perchezitii în apartamentul care fusese ocupat de ex-mitropolit. Iatã cum descrie, un contemporan (C. Balcabasa, în binecunoscuta sa lucrare „Bucurestii de altãdatã”), derularea ostilitãtilor:

„Curtea Mitropoliei este plinã de sergenti si de politisti. Perchezitia s-a fãcut în fata domnilor Fleva si Nenitescu, procuror Hamangiu, episcopii Timus si Partenie si a vicarului Mitropoliei Meletic Gãlãteanul. Fleva refuzând sã dea cheile de la lãzile particulare ale fostului mitropolit, procurorul a dat ordin sã se spargã lãzile.

În lãzi s-au gãsit numai vesminte si rufe de-ale fostului mitropolit.

La perchezitia fãcutã în lãzile fostului primat s-au gãsit oare care costume diaconesti de o rarã frumusete, luate, se spunea, de la Episcopia de Arges.

S-a mai gãsit si un tablou obscen, reprezentând pe Suzana nudã în momentul când doi judecãtori izraeliti voiau sã atenteze la cinstea ei.

Partenie si Timus râdeau cu hohote:

- Nu-i e rusine, om bãtrân, sã aibã asemenea porcãrii în casã.

Tot felul de versiuni scandaloase circulau asupra descoperirilor fãcute; bineînteles multe erau adevãrate dar multe exagerãri.”

Judecata opiniei publice

În ciuda insistentelor Guvernului, opinia publicã devenise, treptat, favorabilã monahului Ghenadie, considerându-se toate acuzatiile aduse drept calomnii si manifestându-si indignarea pentru modul în care acesta a fost înlãturat.

Femeile, ca întotdeauna, cum remarcau un contemporan, s-au arãtat, si de aceastã datã, bisericoase si ca atare, „ghenadiste”; doamnele din înalta societate au semnat si trimis proteste cãtre Rege. Iatã textul unei scrisori adresatã excomunicatului prelat, publicatã în ziarele din 11 iunie 1896:

„Înalt Prea Sfintite Pãrinte!

Sufletele credinciosilor, de veacuri slãvitei si Sfintei noastre Biserici nationale, sunt cuprinse de jale adâncã fatã cu judecata nelegiuitã si fãrã pildã în istoria Bisericii si Neamului Românesc, a cãrei jertfã ati cãzut.

În neputintã de a aduce altã mângâiere sfintitului Cap al Bisericii noastre adãpat cu amãrãciunea nemiloasã a patimilor omenesti, Vã rugãm Înalt Prea Sfinte Pãrinte, a primi ca prinos al mâhnirei ce îndurati mãrturisirea adâncului nostru respect si a dragostei noastre sufletesti.

Suntem, Înalt Prea Sfintite, cu cel mai profund respect, ale Eminentei voastre prea supuse fiice sufletesti.”

Sumar

Dreptul nomocanonic (V)

Mitologia Egipteana si Asiro-Babiloniana