"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 3 29 IAN. - 04 FEB. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

	SOLUTII PENTRU ROMANIA : PLEDOARIE PENTRU PROVERBUL “OMUL SFINTESTE LOCUL”
	-

Felicit pe toti cei ce conlucreaza la realizarea acestei reviste si le multumesc pentru curajul si impartialitatea lor. Consider ca in orice tara din lume justitia nu are dreptul sa faca parte dintr-o “aripa politica” sau sa serveasca un partid, o grupare sau ceva asemanator. Am trait destul in România ca sa stiu ce inseamna “Justitie comunista”. Nu am ajuns in viata mea in conflict cu justitia româneasca sau a unei alte tari. Nici nu voi ajunge vreodata, dar imi inchipui cum s-a simtit un medic-doctor, prieten al tatii, care prin anii cincizeci a indraznit sa cânte intr-o zi de ianuarie “Hora unirii”, “Pe-al nostru steag” si “Desteapta-te române”. A stat 7 ani la puscarie. Iesind, s-a apucat de baut. |n final, s-a sinucis. Chit ca eram copil, nu voi uita niciodata asta, nici faptul ca tata mi-a spus atunci: “Vezi? Ai deci mare grija ce si cu cine vorbesti. Chiar daca tu nu patesti nimic, fiind copil, putem noi, mama si cu mine, sa patim necaz mare”.

Am avut, cu multi ani in urma, ocazia de a face cunostinta cu o familie din Bucuresti, care facea un concediu la mare, cu baietelul lor. Poate datorita baietelului, care era tare dragut, ne-am imprietenit. Sotul lucra la ministerul de interne, iar sotia era judecatoare. Nu am cuvinte sa povestesc cum s-au purtat cu noi. Stiau ca suntem pregatiti sa plecam in Germania, fiind de origine germana, stiau ca am fost palmuit in tramvai de un... oarecare, pentru simplul fapt ca am vorbit cu o colega in limba materna, stiau ca sunt “nedorit” la serviciul pasapoarte, deoarece am bagat actele – asa se zicea - pentru plecarea definitiva etc. Dar nu le-a fost teama sa se plimbe cu noi. Ne-a facut placere mare sa-i cunoastem.

La o vizita de serviciu de-a mea la Bucuresti, unde m-a insotit si sotia, fiind in concediu, am luat legatura cu familia respectiva. A fost incitator cum s-au purtat cu noi. Au fost foarte delicati, dând dovada de o crestere aleasa. Nu s-au lasat influentati de... mediul inconjurator, din acea perioada. Ba aveau si curajul de a vorbi despre unele nereguli pe care le-au constatat in serviciile lor, nedând nume sau date, ci DOAR FAPTE.

Nu acelasi lucru l-am simtit când am facut cunostinta cu un judecator din Timisoara. Acela era “drept si cinstit”, motiv pentru care nu am cultivat relatia cu el.

In ce priveste procurorii, nu am avut decât un singur cunoscut printre ei, si anume un procuror militar timisorean. Un om deosebit, tare, drept si neclintit. Traieste si azi cu ce câstiga, dar stie ca nu trebuie sa multumeasca nimanui PRIN NIMIC PENTRU NIMIC. Si aceasta impartialitate o doresc intregii justitii românesti.

Astept cu nerabdare urmatorul numar al revistei dumneavoastra si va urez in continuare mult succes in lupta dumneavoastra. Va doresc sa nu fie una cu morile de vânt.

Cu respect, Al. Stefi, Germania

Sumar

Domnul Nastase?

Puncte de vedere ale cititorilor nostri