"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 3 29 IAN. - 04 FEB. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

	PUTERE SI JUSTITIE : BÂLBÂIELILE ÎN DEMILITARIZAREA MINISTERULUI DE INTERNE CREEAZÃ PREMISELE UNOR NEREUSITE VIITOARE
	Ioan DRÃGOI

Rãzboiul nostru are un caracter continuu: noi ne aflãm sub arme nu numai în timpul serviciului, ci si în viata de toate zilele.

General (p.m.) Dumitru Ceacanica

Cauzele întârzierii lui trebuie cãutate, în primul rând, în interiorul Ministerului de  Interne. În complexele evenimente din anii 1990 - 1991, Mihai Chitac si Doru Viorel Ursu, primii doi, ministri de interne, veniti din alte “parohii” (M.Ap.N. si Procuratura Militarã) au fost preocupati doar de probleme colaterale: primul ca sã scape, cu orice chip, de acuzatiile ce i se aduceau în urma înãbusirii în sânge a Revolutiei de la Timisoara, iar al doilea nu se putea dezmetici de sub “norocul” ce dãduse peste el când, dintr-un anonim procuror cu grad de cãpitan, ajunsese ditamai ministru de interne, conditii în care începuse a “încasa” grad dupã grad - într-un an ajunsese colonel -, si nu mai prididea sã-si schimbe epoletii de la uniforma de M.Ap.N., pe care si-o tinea, bineînteles, acasã.

A urmat Victor Babiuc, un civil mai rasat, care, atât cât a stat la Interne, nu a încetat o clipã sã nu afirme, cu tãrie, mai ales în fata oaspetilor din Occident, necesitatea demilitarizãrii politiei, dar care nu a fãcut nici un pas concret în aceastã directie, ba, mai mult, a trecut în corpul ofiterilor si subofiterilor cel mai mare numãr de angajati civili decât toti predecesorii si urmasii sãi, la un loc. În anul 1992, el i-a predat cheile generalului George Ioan Dãnescu, care, politist aproape pur sânge - mai detinea, ca si multi dintre colegii sãi, vagi urme de militian -, nu va face nici un efort în sensul demilitarizãrii politiei, cu toate cã presiunile din afarã si din interiorul tãrii, mai ales din partea societãtii civile (presã neaservitã Puterii, organizatii nonguvernamentale etc.) se intensificau. Dãnescu avea sã se rezume la a îndepãrta cadrele din M.Ap.N. cu care predecesorii sãi (Chitac, Ursu si Babiuc) întesaserã M.I. Actiunea beneficã, pânã la un punct, dacã ne gândim cã la Directia de secretariat juridic ajunsese sef un bun ofiter de economic, iar la Directia de culturã un inginer chimist, fost marinar, fost functionar CAER, la Moscova!

Trecerea Directiei Penitenciarelor la Ministerul Justitiei nu se poate nota la capitolul demilitarizare, deoarece, cu toate cã intrase sub tutela unui minister civil, structura si principiile dupã care se conducea erau tot militare.

Nemairezistând presiunilor pomenite mai sus, Presedintele Ion Iliescu îl schimbã , dupã un an si jumãtate, cu un civil multpreasupus lui: Doru Ioan Tãrãcilã. Acesta definitiveazã trecerea tuturor cadrelor militare din Directia Arhivelor Statului la statutul de cadru civil si cam la atât s-a rezumat demilitarizarea M.I., în perioada mandatului sãu. Nu au lipsit, însã, discursurile pline de bune intentii dispersate în presa “apropiatã” si pe la simpozioanele plãtite de nemti.

Au urmat, apoi, doi dintre cei 15.000 de “specialisti” cu care promitea sã ne fericeasca Conventia Democraticã: Gavril Dejeu si Dudu Ionescu. Preocupati, ba de întocmirea cadrelor aservite sau simpatizante ale PSDR (ce constituie si azi marea majoritate a angajatilor din acest minister), ba de mineriade, cei doi nu reusesc mai mult decât predecesorii lor, în procesul de demilitarizare a M.I.

Cauza principalã a acestei nepermise tergiversãri a fost opozitia sub toate formele a cadrelor militare din minister, care, prin trecerea sub regim civil, vedeau naruirea modului lor de viatã: cel cazon. Cu cele mai diverse prilejuri, ei i-au îngrozit pe cei pusi în fruntea ministerului cu cel mai convingãtor argument: lipsa banilor necesari acestui proces pe care îl ridicau la costuri fabuloase.

Pasii fãcuti în demilitarizare, în 2002, sunt timizi. E vorba doar de schimbarea gradelor militare cu altele, sã le zicem civile, si a uniformelor. Atât s-a fãcut, deocamdatã. Urmeazã trecerea la M.I. a prefecturilor sau a politiei locale în subordinea administratiei locale. Guvernul bâlbâie în a copia Occidentul sau structurile României interbelice, când, de exemplu, apãrarea ordinii publice la sate era sarcina Jandarmeriei. Asta ar însemna revenirea la structuri militare pentru jumãtate din ordinea publicã a tãrii, stiut fiind cã Jandarmeria rãmâne, pe mai departe, cu o organizare militarã.

Atâta timp cât cãutarea unei formule ideale de organizare si functionare a M.I. e permanent ajustatã de interese personale sau politic-conjuncturale, rezultatul va fi o continuã bâlbâialã care, în loc sã dea stabilitatea atât de necesarã unei structuri ce trebuie sã fie, prin definitie, plinã de mobilitate, poate avea rezultate nedorite.

Sumar

Beneficiarii legii nr. 10/2001 contra beneficiarilor legii nr. 112/1995

Impozite si taxe