"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu 		NUMARUL
3

29 IAN. - 04 FEB. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă
FATA NEVAZUTA A INSTANTELOR :
SALVAREA, TOT IN JUSTITIE!
Ioan DRÃGOI

Nerezolvata de 13 ani, disputa patrimoniala dintre

bisericile ortodoxa si greco-catolica tinde sa se acutizeze

Aruncând o privire asupra disputei dintre Bisericile Ortodoxã si Greco-catolicã asupra patrimoniului observãm cã în ultimii doi ani, respectiv în perioada de când Partidul Social Democrat a venit la putere nu a consemnat nimic pozitiv în estomparea lui, cu toate cã acest lucru se impune tot mai mult o datã cu trecerea timpului.

Se stie cã neglijarea dupã decembrie 1989 a rezolvãrii acestei probleme de cãtre autoritãti, a dus la situatii dramatice, chiar la confruntãri pe bazã de fortã, în tot Ardealul.


Sã ne amintim doar douã dintre ele:

În satul Pãusa, comuna Românasi, judetul Sãlaj, vãzând cã cele 12 plângeri la Episcopia ortodoxã de la Oradea nu au efect, toti credinciosii au hotãrât sã treacã la greco-catolici, din cauza obtuzitãtii preotului ortodox.

Unsprezece sãteni de confesiune greco-catolicã din comuna Mihalt, judetul Alba, condusi de preotul lor, au pichetat Guvernul si Ministerul Culturii si Cultelor, protestând în numele celor peste 800 de crestini, cãrora nu li se permite accesul în propriul lãcas de cult, nationalizat de comunisti în 1948 si oferit ortodocsilor.

Si asta în conditiile în care în localitate mai existã o bisericã ortodoxã. Ei purtau lozinci pe care scria: „Vrem biserica greco-catolicã din Mihalt înapoi!”, „Nu mai vrem sã stãm afarã!”

Tot ei s-au plâns presei cã nu sunt lãsati sã-si exercite ritualul religios al propriului cult nici mãcar dupã ora 12, când slujba ortodoxã ia sfârsit. De 12 ani sunt nevoiti sã-si tinã slujbele afarã sau în spatii improvizate. Autoritãtile judetene i-au împrãstiat cu forta în timpul protestelor de la Alba Iulia. Tot atunci, reprezentantul guvernului în teritoriu, prefectul Ioan Rus, i-a numit „o adunãturã de infractori”. Cum au putine sperante, ei sunt hotãrâti sã se adreseze instantelor europene.

Iatã cã si acum, dupã 13 ani de la Revolutie, conflictele locale, ce mocnesc de atâtia ani, se pot aprinde oricând.

Sã vedem principalele elemente ce au precedat acest conflict de interese dintre cele douã confesiuni.


Intoleranta religioasã de la Nae Ionescu la Teoctist

E foarte clar cã nici un român adevãrat nu si-a renegat vreodatã rãdãcinile istorice daco-romane, dar, când  se vorbeste de filiatia religioasã, raportarea se schimbã substantial, ajungându-se, din pãcate, ca în zilele noastre sã se reia o expresie - sintezã a intolerantei - emisã de Nae Ionescu cu peste sase decenii în urmã: “Cine nu e ortodox nu e român!”.

Credem necesar sã subliniem cã revigorarea Bisericii Greco-catolice Unite cu Roma, orientatã spre valorile occidentale, nu se constituie ca un element ce neagã automat spiritualitatea ortodoxã, ci se afirmã ca o punte între douã confesiuni (catolicã si ortodoxã) ce au în mod fatal o origine comunã.

Inflexibilitatea prelatilor ortodocsi în redarea bisericilor si a altor bunuri (confiscate de comunisti în 1948 si încredintate în cea mai mare parte B.O.R.) cãtre proprietarul de drept (Biserica Greco-catolicã) apare cu totul de neînteles. Cedãrile din acesti ani, fãcute mai mult sub presiunea opiniei publice sau a hotãrârilor judecãtoresti, sunt cu totul neîndestulãtoare pentru firavul patrimoniu al greco-catolicilor. În acelasi timp trebuie sã mentionãm cã nici conducerea Bisericii Greco-catolice nu admite ca argument la fixarea volumului retrocedãrilor numãrul mic al credinciosilor ce i-au mai rãmas (800.000 dupã propriul recensãmânt).

Negocierile cu privire la patrimoniu, desfãsurate sub semnul intolerantei, au luat o nouã turnurã de când presedintele Constantinescu si, mai ales, premierul Radu Vasile au fãcut presiuni (inclusiv financiare) asupra capilor Bisericii Ortodoxe sã accepte vizita Papei “din ratiuni superioare”. Ratiuni cu care acestia din urmã au fost de acord, dar asta nu i-a împiedicat sã profite si sã punã conditii transante Bisericii Greco-catolice - renuntarea la revendicãrile patrimoniale! -, iar Puterii sã-i cearã fonduri pentru constructie si aprobarea amplasãrii Catedralei Neamului într-un spatiu - Piata Unirii - cu totul neadecvat din punct de vedere arhitectural.

Desi discursul papal - cordial în mesajul sãu ecumenic - avea sã se pronunte hotãrât  în favoarea restituirii lãcaselor de cult si a altor bunuri.

Astfel, disputa patrimonialã a rãmas intactã, pentru cã din cele peste 1500 de lãcase de cult si proprietãti imobiliare revendicate, Bisericii Greco-catolice nu i-au fost retrocedate nici 10 la sutã.

În acest context, cele douã tabere îsi legau multe sperante - e drept în mod diferit - de promulgarea Legii restituirii proprietatii.

(urmare in numarul viitor)

 Sumar  Impozite si taxe Raspunsuri