Ceea ce este mai grav, este faptul cã s-a creat o practicã în acest sens, ce tinde a se generaliza, astfel încât fostilor chiriasi, care s-au încumetat sã cumpere, în baza Legii nr. 112/1995, apartamentele în care locuiau, îndeplinind toate conditiile cerute de acest act normativ si fiind de totalã bunã credintã la cumpãrarea apartamentului, li se desfiinteazã titlul de proprietate, dobândit în conditii perfect legale, în aceastã perioadã, în care se face atâta caz de apãrarea dreptului de proprietate, drept consfintit prin Constitutie, drept dobândit în baza unei legi ce nu contravine prevederilor constitutionale, drept care le-a adus, pentru o perioadã de câtiva ani, linistea unui cãmin obtinut nu prin fraudã, nu prin mijloace dolosive, ci printr-o justã interpretare si aplicare a legii, dar care le-a adus, dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, o viatã de cosmar, pentru cã nu poate fi mai cumplit nimic, dacã m-as putea exprima astfel, decât lipsa acoperisului de deasupra capului! Acestor oameni nu le rãmâne decât sã se judece cu cei de la care au cumpãrat, în spetã Statul român, pentru restituirea pretului, sã încerce sã obtinã echivalentul îmbunãtãtirilor pe care le-au adus apartamentelor, în calitate de proprietari care, de cele mai multe ori, nu se acordã, sub motivul cã si ei au beneficiat de acele îmbunãtãtiri, si din bruma de bani ce le mai rãmâne (dacã le mai rãmâne, dupã atâtea procese!), sã încerce sã-si înjghebe ceva pentru a nu rãmâne sub cerul liber.
            Dincolo de aceste consideratii, din punct de vedere strict juridic, cum poate fi apreciatã o atare situatie? Cine este, pânã la urmã, protejat de legile actuale? Fostul proprietar, nedreptãtit în perioada comunistã sau actualul proprietar, care, ca efect al legii, devine fost proprietar!? Pe acesta din urmã, cine-l mai repune în dreptul de proprietate pe care l-a obtinut si de care a fost deposedat în actuala legislatie?!
            Aceste legi, promovate de-a valma, au creat un haos legislativ, si nu numai atât! Regãsim, uneori, situatii care, dacã n-am tine cont de gravitatea consecintelor pe care le produc, ar putea stârni râsul. Astfel, fostii proprietari, nedreptãtiti de regimul comunist, redevin proprietari în regimul democrat, iar cei deveniti proprietari în regimul democrat, îsi pierd acest drept, tot în acest regim.
            Nu vreau sã fiu înteleasã gresit, pentru cã nu militez pentru cei deveniti proprietari în baza Legii nr. 112/1995 în contra celor ce au fost nedreptãtiti de regimul comunist. Este firesc sã fie repusi în drepturile ce le-au fost smulse, dar nu cu pretul sacrificãrii celor ce si-au dobândit dreptul tot pe cãi legale. Solutia moralã salutarã ar fi ca persoana care revendicã un imobil, indiferent în baza cãrei dispozitii legale, sã obtinã numai echivalentul în lei a respectivul imobil, în situatia în care acesta a fost vândut cãtre fostii chiriasi. În nici un caz sã nu li se desfiinteze titlul cumpãrãtorilor, pentru cã si dacã vânzãtorul (Statul) a fost de rea credintã, acest aspect nu implicã culpa cumpãrãtorului si atunci mi se pare nefiresc sã plãteascã cel ce a fost de bunã credintã, prin anularea titlului sãu. În caz contrar, putem spune, fãrã nici o îndoialã, cã, în regimul comunist, Statul si-a bãtut joc de proprietari, preluând imobilele acestora în chip abuziv, iar în actualul regim (democrat), Statul îsi bate joc de cei pe care, prin vânzarea cãtre ei a apartamentelor în care locuiau, i-a fãcut proprietari pentru ca, mai apoi, sã-i aducã la o conditie inferioarã, chiar si celei în care se aflau în regimul trecut.
            Constatãm, cu amãrãciune, cã în ultima vreme, legea nu mai are spirit, are numai literã. Asa încât, vorbim numai despre litera legii, care, nici mãcar ea, nu este respectatã. Acest lucru se reflectã în hotãrârile judecãtoresti date cu încãlcarea prevederilor legale în vigoare, aspect pe care însãsi instantele de judecatã îl recunosc, prin aceea cã, nu de putine ori, schimbã hotãrârea instantei inferioare, în sensul admiterii sau respingerii unei cereri (dupã caz). Nu este aceasta cea mai vie dovadã a faptului cã instantele de judecatã gresesc?! Nu este aceasta dovada vie a faptului cã legile sunt neclare, nu de putine ori nedrepte, si atunci, instantele de judecatã dau solutii diferite, fãrã a se mai putea forma o practicã unitarã cu privire la restituirea imobilelor preluate abuziv, de cãtre Stat, în regimul comunist?! Pe când o lege care sã reglementeze situatia imobilelor preluate abuziv de cãtre Stat de la actualii proprietari, fosti chiriasi? Pentru cã, legile imperfecte, create si aflate în vigoare în regimul democrat, în loc sã conducã la rezolvarea unor situatii conflictuale, nu fac altceva decât sã le genereze! Fostii proprietari se “rãzboiesc” cu actualii proprietari. Atunci, unde este eficienta legii? Repunerea în drepturi a “fostilor” îi deposedeazã de drepturi pe “actualii”. Probabil cã, atunci când “actualii” vor deveni “fostii”, li se va apãra si lor dreptul de proprietate, pentru cã, dupã cum constatãm, se poartã “fostii”!
            Desi, mai normal este ca Statul român sã-i ocroteascã în mod real si pe unii, si pe  ceilalti.