Deunãzi, un cunoscut de-al nostru, fost presedinte de fostã cooperativã devenitã, prin forta noilor legi ale economiei de piatã, societate, si-a transformat, peste noapte, fostul lider sindical în prim-mandatar al institutiei, dorind sã-l aibã aproape si sã-l conducã chiar din umbrã, sã-i sugereze mãsurile economice si politica firmei, spre un viitor luminos. Averea fostilor proprietari colectivi, intratã pe mâna câtorva si mai ales a celor doi, promitea sã facã pui, spre bunãstarea tuturor si, mai cu seamã a lor si a prietenilor lor. Ceilalti fosti proprietari în devãlmãsie urmau sã primeascã atât cât sã nu moarã de foame, dupã trasformarea meboistã. Numai cã, nu a mers prea mult cãruta, mandatarul a vrut sã-si punã oamenii lui în functii, dându-i de-o parte pe-ai presedintelui, presedintele i-a arãtat cartonasul galben, apoi pe cel rosu si s-a debarasat de el, aducând pe rând alti doi – trei mandatari, care sã-i respecte, sã-l serveascã pe el si pe ai lui, pânã când votul adunãrii generale l-a dat jos si pe ei, si pe-ai lui. Ce sã-i faci, asa e viata si asa lucreazã democratia! De piatã. Dacã le-a fost mai bine actionarilor, nu mai conteazã pentru povestea noastrã, si nici nu stiu. Dar ce-au fãcut cei doi protagonisti, fosti prieteni, fosti tovarãsi de lupte si beneficii? Si-au creat, unul dupã altul, alaiuri partizane de fosti si viitori beneficiari de promisiuni economice, si au început sã se dezavueze (ce frumos eufemism!), în public, în gazete, peste tot pe unde mai accepta cineva sã-i asculte. Fiecare îl acuza pe celãlalt si pe ai lui de trãdare, de hotie, de minciunã, de inginerii financiare, de sperjur... dar de câte nu se-acuzau! Din cearta lor - publicã - institutiile abilitate ale statului au strâns dovezi despre afaceri dubioase, la care nici nu s-ar fi gândit, si i-au luat la întrebãri pe cei doi, separat si împreunã, de n-au avut de unde sã mai gãseascã scuze si acoperiri. “De unde si cu ce fumai tigarete strãine, de unde si cu ce luai masini scumpe, de unde si cu ce ti-ai fãcut vilisoara, de unde si cu ce ti-ai trimis copiii la carte, peste hotare, de unde si cu ce ti-ai încropit noul parteneriat economic s.a.m.d.” Semne de întrebare sã fie, cã avem noi curiozitãti (oficiale), câte broaste-n lac! Si cu ce s-au ales, sau sperã sã se mai aleagã, cei doi? Cu praful de pe toba bãtutã de ei, pânã la spargere. Cã vorba aia, tot de la tãrani: când doi se ceartã - al treilea câstigã. Eu am rãbdare. Sã vãd cine este al treilea. Noul beneficiar al cooperativei, pardon al societãtii. Poate mai recâstigã câte ceva si fostii cooperatori? Actionari acum. Actionari, la ce? Cã bunurile, s-au dus. De mult, si-i tare greu sã mai agonistesti altele, chiar si asa vechi cum erau, pentru cã tot mai fãceau un bãnut pentru ai tãi, pentru familie. Doar dacã “statul” mai dã vreo lege de recuperare, de reîmproprietãrire, de refacere, de... Dã, Doamne! Eu astept. Calm. Dar cu curiozitate. Si dacã o fi asa, o sã mã mir din nou. Cã asa sunt eu.