"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu 		NUMARUL
4

5 - 11 februarie 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

SOLUTII PENTRU ROMANIA

ILOGISME

Lucian Ring CORNESCU


            Asa cum spuneam în articolul din sãptãmâna trecutã, guvernarea Nãstase  exceleazã în politica externã. Precum de unii regretatã, o altã guvernare, cea pre-decembristã!
            Si, tot ca atunci, cu mult prea putin constitutionale rezultate privind bunãstarea, viata de zi cu zi a cetãteanului.

            Si, probabil, pentru a completa analogia actualã încearcã, si ea, sã concentreze Puterea (da, cu p mare), în foarte putine mâini. Cã se fac afaceri, cã se iau comisioane, cã se primesc plicuri, o tarã întreagã  “stie”, zvonul circulând mai repede ca vântul. Cã “stiind”, unii cu dezgust politic afisat, altii, cu sinceritate,  nu mai vor aceastã guvernare, la fel de mult, cum nu-si mai doreau o alta - iar se stie. Cã actualul partid majoritar la guvernare, pricepând cã imaginea sa de marcã are rezultate dezastruase în sondaje (mã refer la cele adevãrate, si, rar, publicate), încearcã sã-si dovedeascã “nevinovãtia”, sef cu sef, iar se stie. Dând vina pe prichindei, parlamentari, membrii ai administratiei, dând, probabil, în viitorul apropiat, chiar si câteva “exemple sângeroase”.
            Oricum, speriindu-i pe cei mici, mici dar hrãpãreti, s-ar putea spune... si ei.
            Si, dacã se vor speria (ceea ce eu nu prea cred, lãcomia fiind, foarte des, mai puternicã decât instinctul de conservare), atunci, vom putea ajunge la o altã analogie. Cineva în care, ei, cei foarte putini, dar si “cei mai mari” vor putea, linistiti, sã fie singurii care sã profite. Vã mai aduceti aminte de “banii lui Ceausescu”? De “carnetele“ domnitorului de pe atunci, cãutate, cu sârguintã si cu disperare, de unii, în decembrie 1989, vã mai amintiti? Dar de conturile secrete ale “familiei”, din bãncile elvetiene?
            Analogia se opreste aici. Poate pentru cã, între timp, ei, cei de azi, sau cel putin unii dintre ei, au aflat cã secretul bancar nu prea mai rezistã prin Europa si... si-au transportat avutiile, cinstit câstigate, prin tãri în care fie influenta crescândã a S.U.A. nu merge pânã la a primi rãspunsuri la întrebãri indecent de curioase puse bãncilor, fie în câteva din ultimele paradisuri fiscale, în general acolo unde cei care ar întreba... au si ei conturi...
            Sau poate, si vã las sã cugetati la aceastã a doua ipotezã, pentru cã Ei, cei de azi, sunt precum Albã ca Zãpada: curati, scrobiti etc.
            Trãim într-o tarã “mostenitã” de ei, acum 13 ani, în care, azi, puterea de cumpãrare a cetãteanului a coborât drastic. Într-o tarã, de ei condusã, în care siguranta acoperisului de deasupra capului majoritãtii oamenilor, a devenit aleatorie. Într-o tarã în care, azi, preocuparea majorã constã în a rãspunde, dacã se poate, pozitiv la... plata întretinerii. Lunã dupã lunã. Despre a se îmbrãca cu haine noi, vârsta a treia nu mai viseazã. Despre a mânca în mod normal, decent? priviti-i pe bãtrâneii care, des, cu jena, cersesc.
            Se poate altfel? Priviti Bulgaria, care, dupã ce a trecut, recent, printr-o crizã economicã acerbã, cu o nouã guvernare, în foarte scurt timp, a stiut sã se redreseze. La ei, se poate. La noi, nu. De ce??
            În primul rând, pentru cã multi, prostiti de sondaje si de un bataj indecent publicitar, au votat, uitând celebrul “asa cum îti asterni...” În al doilea rând, pentru cã, avidã de putere, Puterea a închis gura Opozitiei. Întâi prin-un tertip ingenios, care a constat în a-l arunca în fatã pe un Corneliu Vadim Tudor, în perioada electoralã 2000, aducându-l pe locul doi, creând, astfel, obligatia de a vota pentru “cel dorit” (nu sunt singurii, s-a întâmplat la fel, mai de curând si în Franta, cu Le Pen, omologul suscitatului C.V.T.). În al doilea rând, pentru cã, ei speculeazã pe incapacitatea de a se revolta a celor multi si pe profunda lor lehamite.
            Dar, mâine, la viitoarele alegeri, oare, oamenii vor fi la fel de creduli? La fel de simplu de amãgit?
            Eu nu cred. Cred cã oamenii, din tara mea, nu sunt prosti. Cred cã învatã din greselile fãcute. Si, cred cã vor stii ce sã facã!
            Si, sper cã stiind, vom avea o viitoare guvernare, nu obligatoriu cu un fost rege, ca în Bulgaria, ca prim ministru, capabilã sã se gândeascã la “politica internã”, capabilã sã punã bunãstarea fiecãruia, înaintea oricãror alte contingente. S-ar putea, oare, spune, cã sunt idealist? Poate, dar nu cred cã tocmai cei care suferã azi, sunt cei care mã vor cataloga astfel. Iar ceilalti...
 Sumar  Ghid de utilizare a apostilei Cazul Iosif Pop, între exces de zel si interese politice