Potrivit  al. 2 art. 114 indice 1 Cod procedura civila întâmpinarea se depune la dosar cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului de judecatã, nedepunerea acesteia în termenul stabilit de lege având drept consecintã decãderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe, de a invoca exceptii (în afara celor de ordine publicã), astfel cum prevede alin. 2 art. 118 C. Proc. Civ. Totusi, dacã pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, la primul termen de judecatã, presedintele are obligatia de a-i pune în vedere sã arate care sunt mijloacele de apãrare si exceptiile pe care întelege sã le invoce, putându-i acorda, la cererea acestuia, un termen pentru pregãtirea apãrãrii si depunerea întâmpinãrii (art. 118 alin. 3 C. proc. Civ.).
            Cu alte cuvinte, pârâtul trebuie sã depunã întâmpinare cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecatã, iar dacã nu a fãcut-o, în cazul în care nu este asistat sau reprezentat de avocat, poate cere presedintelui acordarea unui termen în vederea depunerii întâmpinãrii.
            Ce se întâmplã, însã, dacã pârâtul îsi angajeazã apãrãtor înlãuntrul termenului în care ar fi trebuit sã depunã întâmpinare? Legea tace iar practica se contureazã în sensul aprecierii întâmpinãrii, de cãtre instantã, ca nefiind introdusã în termen. Cu alte cuvinte, prezenta avocatului la primul termen de judecatã, în cazul în care nu a fost depusã întâmpinarea, nu face altceva decât sã-l prejudicieze pe pârât, asa încât este obligat sã astepte ca presedintele instantei sã acorde pârâtului un termen pentru a depune întâmpinare, ceea ce implicã o amânare de aproximativ trei sãptãmâni. În ambele situatii, cã intervine sau nu avocatul, justitiabilul este prejudiciat, fie prin decãderea din dreptul de a mai propune probe, fie prin pierderea a trei sãptãmâni. Si dintre douã rele, trebuie sã o aleagã pe cea mai putin rea, respectiv pierderea timpului. Din acest punct de vedere, a fortiori, apreciem cã prin dispozitia legii privitoare la termenul de introducere a întâmpinãrii, justitiabilul este prejudiciat, privat de însusi dreptul la apãrare, pentru cã sunt situatii în care acesta, între momentul primirii citatiei si data judecãtii, nu are suficient timp spre a-si angaja apãrãtor, iar dacã apãrãtorul apare la primul termen de judecatã, îi face un rãu iremediabil, ce poate schimba soarta dosarului. Asa încât, este obligat sã vinã fãrã apãrãtor, la primul termen de judecatã.
            Pe de altã parte, acest termen de 5 zile are si un alt inconvenient, în sensul cã, dacã întâmpinarea a fost depusã înlãuntrul termenului legal, existã riscul ca apãrãtorului reclamantului, prezent la primul termen de judecatã, sã nu i se admitã cererea privind acordarea unui termen spre a lua la cunostintã de întâmpinare, sub motivul cã, fie întâmpinarea este doar o paginã, fie se invocã, de cãtre presedinte cã, fiind depusã cu 5 (7; 10) zile înaintea termenului de judecatã, avocatul ar fi avut suficient timp la dispozitie sã studieze întâmpinarea si sã-si pregãteascã apãrarea. Apãrãtorul este pus în situatia sã cearã probe fãrã a sti exact care sunt motivele pe care se sprijinã apãrarea pârâtului, din motive neimputabile acestuia, întrucât, chiar dacã întâmpinarea a fost depusã în termen, în cele cinci zile rãmase pânã la judecatã, dosarul nu se mai aflã la arhivã. În ce priveste întâmpinarea, aceasta nu putea fi comunicatã reclamantului odatã cu citatia, întrucât citatia trebuind sã ajungã la acesta cu cel putin 5 zile înainte de termen, sub sanctiunea nulitãtii ei (art. 89 alin. 1 C. Proc. Civ.), nu avea cum sã fie însotitã de întâmpinarea depusã ulterior plecãrii citatiei cãtre pârât.
            Pe de altã parte, respingerea cererii privind acordarea unui termen spre a lua la cunostintã de întâmpinare, pe motiv cã este expusã doar pe o paginã, este tot neîntemeiatã, pentru cã, în continutul acesteia, pot fi prezentate situatii asupra cãrora apãrãtorul trebuie sã discute cu partea pe care o reprezintã, spre a sti exact ce probe ar putea solicita în combaterea întâmpinãrii.
Prin pozitia refractarã a presedintelui instantei, oricare dintre pãrti poate fi prejudiciatã, iar avocatul este pus în situatia de a-l trimite pe justitiabil singur în instantã, spre a nu-i crea un prejudiciu, instantele fiind mai îngãduitoare cu justitiabilii neasistati decât cu cei care, au reusit, pânã la urmã, sã-si angajeze un apãrãtor.

            (Va urma)