Buzãu: la maternitatea din oras nu mai existã anestezice. Fiind obligati sã devinã inventivi pentru a face fatã crizei de medicamante, medicii “pot sã rescrie tratatele medicale în materie”.
            Arad: bolnavii spitalizati sunt invitati sã-si aducã lemne de acasã. Despre medicamante, nu mai vorbim.
           Brasov: Spitalul Judetean anuntã cã nu mai poate primi bolnavi pentru spitalizare, pentru cã stocul de medicamente, de primã urgentã, este pe sfârsite.
            Nu mai mirã pe nimeni existenta conturilor unor spitale, blocate de creditori, nici faptul cã bãtrânii tãrii fac “coadã” la putinele farmacii care se mai încumetã sã distribuie medicamante compensate, nici faptul cã medicamantele necesare supravietuirii devin “marfã de contrabandã” pentru cei cãrora pensia sau salariul abia dacã la ajung, si asa.
            Si exemplele pot continua, este suficient sã urmãresti stirile din programele de televiziune centrale sau locale si sã citesti presa.
            Mã întreb dacã ministrul Sãnãtãtii, si ceilalti reprezentanti ai administratiei din domeniu, citesc în mod real aceste informatii care, dincolo de spectaculosul lor, denotã o stare de fapt fãrã precedent în istoria medicalã a acestei tãri, dar si în istoria societãtii însãsi, care cunoaste o formã de regres inacceptabilã pentru mileniul III.

                                                                        O criza fara precedent

            Un rãzboi al declaratiilor, între administratia sãnãtãtii si lumea medicalã, este menit sã distragã atentia de la aceastã realitate, si anume aceea cã:
        - furnizorii de medicamente au ajuns la fundul sacului; neîncasarea contravalorii medicamantelor eliberate, va duce la închiderea celor mai multe farmacii;
        - spitalele nu mai au strictul necesar în vederea îndeplinirii scopului lor, si anume acela al salvãrii de vieti omenesti;
        - în absenta medicamentelor si a conditiilor de muncã, în absenta fondurilor, medicii nu-si mai pot îndeplini misiunea profesionalã, sau, acelora dintre ei care nu se vor da bãtuti, nu le rãmâne decât sã se întoarcã la practicarea medicinii de acum 100 de ani;
        - subfinantarea spitalelor duce la subminarea sãnãtãtii românilor, nu numai pentru generatiile prezente, ci si pentru cele viitoare;
        - medicii de familie, cu mai putin de 1.500 de pacienti, si care reprezintã  40% din totalul medicilor de familie, sunt în situatia de a-si închide cabinetele, de aceea protestele lor si hotãrârea de a nu semna contractele în forma lor actualã.
            Colegiul medicilor a cerut deja Senatului României, printr-o scrisoare adresatã Comisiei de sãnãtate, sã constituie o comisie specialã de anchetã,  care sã determine cauzele crizei din sistemul de sãnãtate. Potrivit presedintelui Senatului, Nicolae Vãcãroiu, biroul permanent a sugerat ca din comisie sã facã parte atât membri ai Comisiei de sãnãtate, cât si cea din buget-finante, argumentând cã la mijloc “este vorba de o problemã mai complexã”.

            Între propunerile ministerului, care au stârnit reactii în rândul oamenilor politici, dar si al specialistilor, se numãrã si aceea potrivit careia, solutia iesirii din crizã ar consta, printre altele, în reducerea numãrului de pãturi si desfiintarea unor spitale, aceasta din urmã mãsurã reprezentând însã, în opinia unor lideri politici, “un demers dificil de realizat”, atâta timp cât acestea au fost trecute, printr-o ordonantã, la consiliile locale, care nu mai pot primi “indicatii” de la Minister, iar în patrimoniul Ministerului Sãnãtãtii si Familiei nemairãmânând decât 30 de unitãti.
            Cu o indiferentã fãrã mãsurã, secretarul de stat pentru asistentã medicalã din Ministerul Sãnãtãtii si Familiei, Sorin Simion, a declarat cã “toatã lumea recunoaste cã sunt spitale care nu-si justificã existenta sau care nu au autorizatie de functionare, dar pentru întretinerea cãrora sunt cheltuite sume foarte mari”. Dar cine este vinovat pentru existenta unor asemenea unitãti medicale si cine ar fi trebuit/ar trebui, sã aducã la normalitate asemenea situatii?
            În nici un caz pacientii, asupra cãrora se rasfrâng, acum, toate aceaste nereguli, care au iesit la luminã.
            Alte opinii, cum ar fi cea a lui Irinel Popescu, explicã faptul cã medicina primarã a ajuns într-o situatie criticã “prin scãderea valorii punctului”, iar spitalele au acumulat datorii deoarece criteriile de evaluare a performantelor spitalelor sunt depãsite de mult si sunt total inadecvate. Explicatia actualei situatii de crizã nu este, în opinia sa, aceea cã vina nu o poartã managerii, ci faptul cã “politizarea a crescut foarte mult”.
            Senatorul Sorin Oprescu a replicat la afirmatia potrivit careia managerii au dus de râpã sistemul medical românesc: nu putem spune cã toti sunt si prosti, si hoti. Cei mai multi stim cum aratã si pe dinãuntru un ministru.

            În zilele din urmã, Constantin Ticu Dumitrescu, vicepresedinte al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România, a fãcut “un apel dramatic pentru rezolvarea problemei medicamentelor gratuite pentru fostii detinuti, reamintind cã unele dintre medicamente sunt vitale. Dar la fel de vitale sunt medicamantele pentru toti bolnavii, nu-i asa?
            Una dintre propunerile secretarului de stat Sorin Simion vizeazã externalizarea unor servicii si eliminarea intermediarilor din sistemul de achizitie al medicamantelor de import, exemplul dat fiind acela al Spitalului Colentina din Bucuresti, unde “aceste servicii au fost privatizate, grija pentru achizitii revenind exclusiv firmei care a preluat acest departament”.

            Potrivit unei declaratii a lui Serban Bubenek, vicepresedinte PNTCD, este imposibil de negociat un capitol privitor la sãnãtate, cu Uniunea Europeanã: dacã în 2000, Casa Nationalã de Asigurãri de Sãnãtate, nu avea datorii, ci un excedent de 2.500 miliarde lei, pentru sãnãtate alocându-se 4,2% din PIB, respectiv 4,5% dacã se iau în calcul si investitiile de la Bugetul de Stat, comparativ, în 2003, pentru sãnãtate a fost alocat 3,8% din PIB.

            Si totusi, banii pentru sãnãtate se colecteazã. Ca si la Justitie, sectorul sãnãtate reprezintã o sursã realã de venituri la Bugetul de Stat?
            Unde sunt acesti bani? Pentru ce motiv, desi fondurile se strâng, ele nu au dus la evitarea unei situatii catastrofale în sãnãtate?
            Iatã numai câteva întrebãri pe care cetãtenii si medicii si le pun.
            Revista noastrã va provoaca sã dãm împreunã câteva rãspunsuri si, pentru cã am primit numeroase mesaje din lumea medicalã, si nu numai, sã conturãm împreunã un punct de vedere al opiniei publice - în fond beneficiarã a serviciilor de sãnãtate - fatã de acest subiect.
            Dincolo de luãrile de pozitie si de solutiile declarate ad-hoc, în ultimele sãptãmâni, iatã si o întrebare pentru fostul, actualul si, nu în ultimul rând, viitorul ministru al sãnãtãtii: îsi respectã Statul propria Constitutie, în raport cu cetãteanul, atunci când e vorba de sãnãtate?

 

Prioritatile Ministerului Sanatatii si Familiei             La 21 februarie a.c., s-a desfasurat, la Snagov, o reuniune având ca tema accelerarea reformei in sistemul sanitar. Reuniunea a fost organizata de Secretariatul General al Guvernului si Ministerul Sanatatii si Familiei. Reprezentanti ai Guvernului - ministrul pentru Secretariatul General al Guvernului, Petru Serban Mihailescu, ministrul Sanatatii si Familiei, Daniela Bartos, ministrul Administratiei Publice, Octav Cozmânca, ministrul Finantelor Publice, Mihai Tanasescu, presedintele CNAS, Eugeniu Turlea. Au fost prezenti si prefectii si directorii Directiilor de sanatate publica si ai Caselor de asigurari de sanatate judetene si din municipiul Bucuresti; scopul intâlnirii a fost acela al identificarii solutiilor privind reorganizarea si eficientizarea asistentei spitalicesti. Discutiile purtate au evidentiat necesitatea reorganizarii spitalelor, a reducerii numarului de paturi, astfel incât media pe tara sa fie de 6 paturi/1000 de locuitori si introducerea unei discipline financiare cât mai riguroase in sistemul de sanatate. |ntr-un comunicat adresat mass-media, ministrul Sanatatii si Familiei, Daniela Bartos, a prezentat prioritatile si masurile pe care MSF le va pune in aplicare in perioada urmatoare. Astfel, pentru medicina primara, MSF are in vedere definitivarea proiectelor de acte normative privind concesionarea/vânzarea spatiilor cabinetelor medicale, un parteneriat public/ privat pentru creditare si achizitionare de aparatura medicala pentru dotarea cabinetelor medicilor de familie, infiintarea de centre de permanenta si definitivarea listelor suplimentare pentru asiguratii neinscrisi. Pentru ambulatoriul de specialitate, masurile vor viza concesionarea/vânzarea spatiilor cabinetelor medicale, parteneriatul public/privat pentru creditare si dotare cu aparatura medicala standard si desfiintarea comodatului in ambulatoriul spitalelor.             In ceea ce priveste spitalele, MSF va pune in aplicare masuri privind reorganizarea acestora pe baza unor machete de structura si personal in functie de morbiditate, populatie, necesar real de servicii medicale, scopul final fiind creionarea numarului national de paturi; identificarea unor alternative de spitalizare; finalizarea instalarii aparaturii de inalta performanta; transformarea spitalelor ineficiente in unitati medico-sociale; infiintarea la nivelul fiecarei unitati a unei comisii de control a medicamentului, care va668 va aviza comenzile privind achizitionarea de medicamente; un control strict al unitatilor ineficiente cu datorii mari in vederea restructurarii acestora; controlarea trimestriala a executiei bugetare a fiecarui spital de catre MSF si CNAS; punerea in circuitul sanitar a materialelor din stocurile de mobilizare.