Problematica…

            Pericolul “mortii albe” continuã sã fie, din pãcate, un subiect de discutie si de cãutare de solutii eficiente, mereu în actualitate, mai ales atâta vreme cât consumul si traficul ilicit de droguri amenintã umanitatea, prin influentarea, în mod negativ, a tinerei generatii, prin punerea în pericol sau chiar distrugerea sãnãtãtii, prin aparitia unor organizatii cu un astfel de “obiect de activitate”, dincolo de lege. Si toate acestea, spre degradarea umanã, am spune chiar spre decãderea individului din statutul de “fiintã socialã” si izolarea acestuia, ca rezultat al sclaviei viciului.

Rezolutica…

            Reactiile societãtii, la acest fenomen, nu au întârziat sã aparã, pe plan international adoptându-se, în timp, documente precum: Conventia de la Geneva privind combaterea traficului cu opiu (19 februarie 1925), ratificatã de România în 1928, Conventia de la Geneva privind limitarea fabricãrii si limitarea distribuirii stupefiantelor (13 iulie 1931), ratificatã de tara noastrã în 1933, Conventia unicã asupra stupefiantelor, adoptatã de O.N.U. în 1963 si ratificatã de România în 1973 etc. Si legiuitorul român, în intentia armonizãrii legislatiei interne cu aceea internationalã, a adoptat Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri (publicatã în M. Of. partea I, nr. 362/ 3 august 2000), având ca sursã principalã de inspiratie Conventia împotriva trafiului ilicit de stupefiante si substante psihotrope din 1998, la care tara noastrã a aderat prin Legea nr. 118/1992. Anterior legii despre care facem vorbire, în aceastã materie definitorii erau, printre altele, prevederile din art. 312 din Codul penal care incriminau traficul de stupefiante, în baza urmãtorului continut legal al (alin. 1): “Producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice (constituie infractiune – n.ns.)”. De asemenea, alineatul urmãtor arãta:”Prescrierea de cãtre medic, fãrã a fi necesar, a produselor sau substantelor stupefiante, precum si organizarea ori îngãduirea consumului de asemenea produse sau substante în locuri anumite (constituie, de asemenea, infractiune - n.ns.)”.
Putem afirma cã, prin noua reglementare, au fost diversificate modalitãtile de incriminare – ne referim la dispozitiile art. 2-12 din Legea nr. 143/2000, care fixeazã faptele ce constituie infractiuni, la art. 13 privind sanctionarea tentativei (la infractiunile prevãzute în art. 2-7, 9, 10), precum si la art. 18, 19 care delimiteazã cadrul mãsurilor de sigurantã aplicabile.

“Impreuna putem si trebuie sa oprim aceasta forma moderna de sclavie, numita dependenta de droguri”                                                        (Javier Perez de Cuellar, fost Secretar General O.N.U.)

            Totodatã, mai putem spune cã mãsurile legislative trebuie dublate si de preocuparea tuturor segmentelor sociale pentru atenuarea extinderii ca si pentru prevenirea fenomenului, metaforic numit, al “mortii albe”, de pildã, prin realizarea de campanii mass-media antidrog, mai ales în rândul tinerilor (cãci acestia sunt cel mai frecvent expusi tentatiei acestui viciu), prin înfiintarea de centre civice de consiliere, la realizarea obiectivelor cãrora sã-si aducã contributia psihologi, sociologi, medici, reprezentanti ai Bisericii si, mai ales, fosti consumatori de droguri, care ar putea sã depunã mãrturie despre efectele nedorite ale consumului de droguri pe care, din nefericire, le-au constatat ex propriis sensibus.
            De asemenea, considerãm cã nu trebuie neglijat nici rolul societãtii civile în acest domeniu, manifestat deja prin activitatea organizatiilor si asociatiilor nonguvernamentale (precum Asociatia Românã de Luptã Împotriva Drogurilor, Asociatia Românã Antidrog sau Centrul International Antidrog – Bucuresti) si nici acela al familiei, care trebuie sã aibã rolul principal în gãsirea unor solutii, sã fie o neîncetatã sursã de sprijin moral, de consiliere, a celui cãzut în “patima” viciului ori pentru prevenirea unor astfel de situatii.
            Dincolo de toate acestea, rolul primordial ar trebui sã revinã propriei constiinte a consumatorului, ori întoarcerii la un comportament social adecvat a aceluia ce a devenit  traficant de “moarte albã”.