Marfa este un lucru de care avem nevoie pentru a ne satisface o necesitate. Ea este, în general, necuvântãtoare si deci fãrã opinie. Ca exemple, putem da brânza, carnea, pâinea, mobila si… jucãtorul de fotbal. Referindu-ne la ultima marfã, ea se vinde dupã “criterii”, care stabilesc pretul pe kilogram în viu! De pildã, transferul fotbalistului Virgil Lup de la ASA Târgu Mures (Div. B) la Soda Ocna Mures (Div. C) s-a realizat în schimbul unui porc, a 40 de litri de vin si a 1000 de puieti de pomi fructiferi, care au fost imediat plantati în curtea casei fostului presedinte a lui ASA Târgu Mures. Unele cluburi de fotbal din diviziile inferioare practicã plata jucãtorilor în produse. Acum 5 ani, Nitramonia Fãgãras si-a plãtit jucãtorii în detergenti, iar Textila Prejmer (Div. C) în pãturi groase de lânã! Paradoxal, “marfa” fiind necuvântãtoare, nu a putut participa la asemenea negocieri. Deci, domnilor conducãtori de cluburi “Lex jeux sont faites”.