Controversele pe care le poate ridica aplicarea legii mai sus-indicate sunt justificate în legãturã cu unele probleme ridicate de autorul articolului.
            Astfel:
        1. În legãturã cu prima problemã care priveste domeniul de aplicare a actului de clementã, potrivit art. 8 al legii, dispozitiile legii privesc pedepsele, mãsurile si sanctiunile aplicate prin hotãrâri judecãtoresti definitive, pronuntate pânã la data publicãrii ei în Monitorul Oficial. Autorul articolului sustine cã textul poate fi interpretat în douã feluri, si anume: „Într-o interpretare, s-ar putea considera cã gratierea vizeazã hotãrâri judecãtoresti pronuntate anterior, dar care au rãmas definitive pânã la data publicãrii actului de clementã; în acest caz, legea de gratiere se aplicã sanctiunilor dispuse prin hotãrâri definitive, pânã la data de 3 octombrie 2002 inclusiv. Prin urmare, o persoanã condamnatã definitiv pentru o infractiune neexceptatã de la gratiere, nu va putea beneficia de prevederile legii de gratiere, dacã hotãrârea a rãmas definitivã la data de 4 octombrie 2002 sau la o datã ulterioarã. În altã interpretare însã, s-ar putea considera cã prin «horãrâri judecãtoresti definitive pronuntate pânã la data publicãrii» se au în vedere hotãrârile pronuntate pânã la data de 3 octombrie 2002 inclusiv, indiferent de data la care acestea au rãmas, ori vor rãmâne definitive”. Autorul acceptã a doua interpretare, adicã gratierea se referã la acele hotãrâri care au fost pronuntate pânã la data de 3 octombrie 2002, indiferent de data ulterioarã la care ele au rãmas sau vor rãmâne definitive.
            Nu putem fi de acord cu interpretarea autorului, indiferent cã ar fi logicã si cã subiectiv înclinãm spre o aplicare cu efecte mai largi ale Legii nr. 543/2002, deoarece: a) textul este clar: „Hotãrâri definitive pronuntate pânã la data publicãrii”, deci este vorba de douã conditii, si anume: hotãrârile sã fie definitive si sã fi fost pronuntate pânã la data publicãrii legii; b) dacã legiuitorul ar fi dorit ca sã îmbrãtiseze teza pe care o propune autorul articolului, atunci s-ar fi referit numai la hotãrârile pronuntate pânã la data aparitiei legii; dacã am admite teza autorului articolului mai sus-indicat, atunci cuvântul „definitive”, ar apãrea ca fiind adãugat, fãrã sã aibã nici o semnificatie, ceea ce nu se poate admite; c) Legea nr. 543/2002 este prin structura ei restrictivã, cãci nu a gratiat, cum de obicei se procedeazã în cazul unor acte de gratiere, toate pedepsele pentru faptele comise pânã la data publicãrii legii, prevãzând cã tuturor aceste fapte li se vor aplica pedepsele cu mentiunea cã sunt gratiate; deci, tendinta legiuitorului a fost restrictivã si textele legii nu pot fi interpretate extensiv; d) lipseste o expunere de motive care ar putea justifica teza autorului.
        2. În legãturã cu a doua problemã: autorul considerã cã este nedrept si chiar neconstitutional, ca Legea nr. 543/2002 sã fie aplicabilã pedepselor pronuntate prin hotãrâri definitive la data de 3 octombrie 2002, ci ar trebui ca legea sã fie aplicatã tuturor faptelor comise înainte de data de 3 octombrie 2002 (autorul aratã cã, prin aplicarea legii numai în privinta pedepselor pronuntate prin hotãrâri definitive înainte de 3 octombrie 2002, se creeazã nedreptãti, cãci, de exemplu, cei ce s-au sustras initial judecãtii, dar au fost prinsi si judecati înainte de 3 octombrie 2002, beneficiazã de gratiere si cei cãrora li s-au amânat procesele, de exemplu, prin vicii de procedurã, nu beneficiazã de gratiere, fiind condamnati prin hotãrâri care au rãmas definitive dupã data de 3 octombrie 2002).
            Logic, autorul articolului are dreptate, nu este însã legalã solutia pe care o propune, si anume: „În opinia noastrã, prevederea din art. 8 al Legii nr. 543/2002 creeazã situatii care pot conduce la o inegalitate vãditã în fata legii. Solutia ce se impune este aceea ca respectivele prevederi legale sã fie declarate neconstitutionale de cãtre Curtea Constitutionalã. Ce înseamnã, ca efect, lipsirea Legii nr. 543/2002 de acest text? Neexistând vreun criteriu expres prevãzut, privind domeniul de aplicare în timp a legii de gratiere, urmeazã ca aceasta sã-si producã efectele în temeiul principiului activitãtii legii penale, consacrat de art. 10 Cod penal. Aceasta înseamnã ca prevederile de gratiere sã fie aplicabile tuturor persoanelor, indiferent de data condamnãrii sau a rãmânerii definitive a hotãrârii, dar pentru infractiuni sãvârsite pânã la data de 3 octombrie 2002. Este singurul criteriu obiectiv de aplicare a acestui act de gratiere”.
            Textul considerat neconstitutional de autor, pentru cã se pot ivi situatii în care sã existe inegalitãti în fata legii, care pot fi considerate ca nefiind logice si ca fiind nedrepte, nu este anticonstitutional pentru cã, în mod constant, Curtea Constitutionalã s-a pronuntat în sensul cã, reglementãri fãcute pentru anumite categorii de cetãteni dar, ca reglementãri uniforme pentru acele categorii de cetãteni, nu înseamnã reglementãri anticonstitutionale de încãlcare a egalitãtii în fata legii.
            Solutia propusã de autorul articolului ca, prin logicã, sã înlocuim un text, care sã fie declarat neconstitutional, cu un altul, înseamnã actiunea de „legiferare”, ceea ce depãseste cu mult atât competenta Curtii Constitutionale, cât si posibilitatea aplicãrii prin interpretare a textelor de cãtre doctrinã sau jurisprudentã.
            Criticabilã sub anumite aspecte, Legea nr. 543/2002 nu poate fi aplicatã împotriva textelor sale expres formulate; discutia deschisã de autorul articolului mai sus-indicat, nu este lipsitã de interes, deoarece nu se poate contesta cã Legea nr. 543/2002 nu se înscrie în traditia structurilor pe care le-au avut în trecut actele normative  de gratiere din tara noastrã.