Eram într-o zi în biroul unui ofiter de politie, dintr-un inspectorat judetean. Nu stiu de unde fãcuse rost de citatele cu care îsi împodobise peretii, dar ele sunau foarte bine. Nu l-am întrebat dacã le pune în practicã. Aveam sã constat, mai târziu, din modul în care a instrumentat cauza pe care o avea de anchetat, cã între teorie si practicã drumul era încã mult prea lung.
            Dar citatele sunau bine, nu credeti?
        - “Nu voi tãgãdui libertatea pentru daruri si nici demnitatea pentru pomanã”
        - “Vreau sã îmi asum riscuri calculate, sã visez si sã construiesc, sã gresesc si sã reusesc”.
        - “Refuz sã schimb entuziasmul pe lamentãri”.
            Pãcat cã pânã la rezultat... te mãnâncã sfintii! (E.V.)