"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu 		NUMARUL
7

5 - 11 MART. 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

CONEXIUNI

                      Dreptul nomocanonic (IX)

PRAVILA MOLDOVEANA

Prof. dr. Nicolae DURA -
Facultatea de Teologie Ortodoxa - Universitatea Bucuresti


            Am prezentat, în numerele trecute, problematica generala a Dreptului nomocanonic - una dintre principalele ramuri ale Dreptului bizantin, care s-a studiat si se mai studiaza la marile facultati de drept ale lumii. Pe lânga normele canonice date de ea însasi, pentru organizarea si functionarea proprie, Biserica rasariteana recunoaste înca, si astazi, Statului, dreptul de a da legi în chestiunile vietii bisericesti, externe.


            Prin urmare, aceastã Pravilã a fost alcãtuitã în scopul de a servi în scaunul de judecatã, pentru toate pricinile cu caracter civil, penal etc.
            În anul 1561, exemplarul (manuscris) al Pravilei a fost trimis de voievodul român – sub formã de dar – Tarului Ivan cel Groaznic (1533-1584) (cf. a II-a însemnare, fila 400).
            I Pravila moldoveanã, manuscrisul nr. 116, secolul XVI, Biblioteca Academiei Teologice din Kiev.
            Aceastã Pravilã – care redã Sintagma lui Matei Vlastare – se aflã într-un codice care cuprinde si „Letopisetul de la Putna“ si „Cronicile lui Macarie si Eftimie“.
            Acest manuscris cuprinde si vreo 400 de glose românesti, care explicã o serie de cuvinte si expresii slavone din textul Sintagmei. Fireste, acest glosar românesc adevereste nu numai folosirea practicã a Sintagmei de cãtre români, ci el reprezintã si „… un moment marcant în procesul de dezvoltare a culturii românesti, de trecere de la folosirea limbii slavone – remarca prof. L. Stan – la folosirea limbii vii a poporului, limba românã.” Acelasi canonist, cercetãtor avizat al vechilor Pravile grecesti si slavonesti – care au circulat pe pãmântul patriei noastre – scria cã, „fiind anterior primelor pravile traduse în româneste, cunoscute nouã astãzi, manuscrisul acesta, unic în felul sãu”, reprezintã prima treaptã în „românizarea” textelor juridice folosite în tara noastrã, „fiind, poate, mai vechi decât „Pravila lui Coresi” (1563, 1570-1580) si cea a ritorului si scolasticului Lucaci (1581) (apud I.N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p. 125).
            D. Nomocanoane cuprinzând Pravila Sfintilor Pãrinti, cu extrase din legile de stat bizantine privitoare la Bisericã în limba slavonã si românã. 
            Aceste nomocanoane au avut un caracter penitential, de unde si folosirea în Scaunul Mãrturisirii.
            Dintre manuscrisele slave amintim:
        1. Pravila de la Bisericani (1512)
        2. Pravila de la Mãnãstirea Neamtu (1557);
        3. Pravila de la Mãnãstirea Putna (1581) (Bibl. Acad. Române nr. 692).
            A fost alcãtuitã de „rithorul” si „scholasticul” Lucaci, de unde si numirea sa de „Pravila lui Lucaci Scolasticul”. În cuprinsul ei, aflãm însã si traducerea româneascã, menitã sã fie în folosul clericilor si laicilor care nu întelegeau slavona.
            S-a spus, cu îndreptãtire, cã aceastã Pravilã a ritorului si scolasticului Lucaci are o importantã deosebitã atât pentru lingvisti, filologi, cât si pentru istorici ai literaturii, juristi, canonisti si teologi, deoarece este „cel mai vechi manuscris juridic românesc, cât si cel mai vechi text literar moldovenesc”, alcãtuit „cu cinci decenii mai devreme decât Pravila lui Eustatie logofãtul si cu sase decenii înainte de scrierile lui Varlaam,…” (L. Stan, apud I.N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p. 128).
            În Biblioteca Academiei Române si în alte biblioteci din tarã se mai aflã însã si unele fragmente de pravile în limba greacã si slavonã, precum, de pildã, nomocanonul provenit de la Mãnãstirea Bistrita (Vâlcea), copiat de ieromonahul Efrem, la anul 1651.

 Sumar Glume inteligente Conul Leonida fata cu Lasata Secului