Credibilitatea NATO este  de considerat ca fiind, în esentã, egalã cu credibilitatea negociatorilor care o reprezintã, care vorbesc în numele sãu.
            Dacã, la cel mai înalt nivel, el, negociatorul, nu este un personaj  “reputable”, este oare NATO credibilã, când semneazã?
            Demonstratia din acest articol, ceea ce urmeazã, are un scop. Cel de a trage un serios semnal de alarmã!
            Si voi vorbi despre unul dintre cei mai activi dintre consilierii lordului Robertson, despre cel care, printre altele, se ocupã de corelarea serviciilor secrete. De Willem Matser. Willem Matser este si om de afaceri. Dacã în acest segment al vietii domniei sale, îsi onoreazã promisiunile, semnatura pe contracte, atunci, dar numai atunci, poate fi considerat “credibil”.
            Din pãcate, cel putin, privindu-i “activitatea“ în România, nu face o demonstratie pozitivã.
            Pentru a fi clar: pe 24 septembrie 2002, acest personaj isi confirma intentia de a cumpãra una dintre bãncile care functioneazã în tara noastrã. Semneazã un acord cu vânzãtorii, confirmând cã îsi ia obligatia de a cumpara si de a plãti aproape 95% dintre actiunile bãncii în chestiune. Pretul este si el stabilit. Vânzãtoii semneazã. Martorii tranzactiei, la fel.
Matser pleacã. Trece un timp. Matser trimite un fax Bãncii Nationale a României, confirmându-si pozitia de cumpãrãtor, confirmându-si dorinta de a discuta cu oficialii acesteia. Ceea ce, peste un timp, chiar face. În calitate de cumpãrãtor, de proprietar al majoritãtii absolute a acestei bãnci.
            Uitând doar... sã plãteascã. Explicã întârzierea plãtii prin necesitatea de a pune în fata BNR, o societate românã. Si gãseste un om de afaceri român, care îl crede. Si care confirmã Bãncii Nationale a României cã si-a creat o companie care isi va face aplicatia la BNR. O face în mod oficial, semnând si stampilând, anexând toatã documentatia cerutã de BNR. Pe 20 decembrie 2002.
            O face, pentru cã Matser îi confirmã transferul unei sume care sã acopere pretul cumpãrãrii, dar si pentru a corespunde normelor BNR, o altã parte a plãtii este destinatã a mãri capitalul firmei cumpãrãtoare. Deci, în total o confirmare a peste 50 de milioane de dolari.
            Din acel moment... tãcere. Willem Matser dispare, nu rãspunde la telefon. ”Este în misiune”. Trece un timp. Matser  “confirmã” cã a dat ordine de transfer. Suntem în ianuarie 2003. Banca, ce trebuia sã primeascã fondurile, asteaptã. Firma românã care, la cererea sa, s-a expus, confirmându-se cumpãrãtor, la fel. Vânzãtorii actiunilor... si ei. Si... Matser dispare din nou.

Lordul George Robertson, la finalul intânirii sale cu premierul român Adrian Nastase, desfasurata la inceputul acestei luni la Bucuresti

            Pânã în acest moment.
            Revenind la începutul acestui articol: Willem Matser, cel care profitã de pozitia sa prestigioasã, de credibilitatea pe care aceasta i-o conferã, nu este, în mod vizibil, credibil. Si dacã, demonstratia fiind acum fãcutã, nu îsi respectã propria semnãturã, se poate, oare, crede în semnãtura vreunui acord NATO, negociat de domnia sa? În numele organizatiei?
            Eu am tendinta de a considera cã orice acord are, ca valoare si credibilitate, valoarea  moralã si credibilitatea celui care îl negociazã. Si, semneazã.
            În România, Willem Matser, “cumpãrãtor” de bãnci, de santiere navale etc, pe care, însã, uitã sã le plãteascã, în tara mea, acest personaj nu este credibil. Cel putin în lumea oamenilor de afaceri, sãtui de proprii ”tepari”. Ce se întâmplã în cea a oamenilor poltici? A Puterii?
            Alãturat vã prezentãm copii ale documentelor citate.
            P.S  Amicii mei mi-au atras atentia asupra "riscurilor" pe care mi le asum atacând frontal, de fapt, deconspirând un personaj de asemenea calibru. Stiu, de multi ani sa ma apar, stiu, de asemenea, sa fac astfel incât, daca mie mi se intâmpla ceva, legea talionului sa fie aplicata celui care incearca (sau poate chiar reuseste). Datorita caracterului meu, nu am putut vreodata accepta ca cineva, indiferent cine, cu dispret, cu inconstienta, sa faca din oameni buni si normali, someri. Pentru ei, dar si pentru propria-mi imagine, riscul merita a fi asumat. Cu atât mai mult cu cât, atunci când a semnat documentele sus citate, Willem Matser  stia ca Banca avea un alt cumparator, in aparenta mai mic, dar care exista. Cunoscut de BNR si in curs de acceptare.

Sigla oficiala a Organizatiei Nord-Atlantice a fost "imprumutata", se pare, de dl. Master pentru crearea logo-ului propriei companii