În penibila afacere reliefata de cotidianul „Adevarul“ si continuata in „Evenimentul zilei“, si privindu-l pe unul dintre consilierii lordului Robertson, secretar general NATO, ma refer la Willem Matser, exista multe zone de umbra. Încercarea de a lovi grupul Tender vine, clar, din tara noastra. De ce oare? Tender SA este pozitionata strategic în cam tot ce tine de domeniul nuclear civil. Este, practic, în pozitie de monopol. De curând, grupul în chestiune a devenit si coproprietar al unei rafinarii importante.
            Deci, din nou, pozitionare în zona energetica. Dupa o scurta analiza devine relativ simplu de vazut cine ar avea interes ca Tender sa fie pus in pozitie dificila.
            Partea proasta pentru initiatorii nostri mioritici este ca, atacând acum, cu trâmbite acest subiect, domniile lor ataca frontal unul dintre interesele majore ale României: si anume, intrarea în NATO. Ca sa fiu clar, acest scandal pica prost, foarte prost, in a treia decada a acestei luni discutându-se exact problema României la Bruxelles. De aceea, aici se poate vorbi de subminarea intereselor majore ale Romaniei. Si tare sunt curios sa vad cât de repede va fi capabil dl. Timofte sa puna o eticheta pe initiatorii acestei miscari stupide.
            Pentru a fi si mai clar: loviturile sub centura sunt clasice, aproape normale în domeniul industrial, ori în cel al lumii de afaceri. Ca si în politica... Dar a lovi presupune a sti nu numai cum, ci si când.
Greseala pentru care înfierez „cu mânie proletara“ initiatorul celor doua articole din Adevarul, este, deci, momentul ales.

            Colonelul Willem Matser este si presedinte al unei societati belgiene. Care societate este o particica dintr-un colos care se numeste grupul Delta. Care grup cântareste peste 1 miliard de dolari. Matser a fost trimis sa faca shopping în România. Sa cumpere fabrici, uzine si banci. De fapt, ar fi trebuit sa aduca în România peste 140 milioane de dolari. Nimic neplacut pentru tara dar, vizibil neplacut pentru un anume grup de interese.
            Pe de alta parte, „afacerea Matser“ chiar exista. Dar, întrebam noi, nedumeriti, de ce se rasfrânge asupra României acest scandal?
            Pentru a gasi raspunsul la intrebare, sa derulam filmul “afacerii Matser” in România. Se transfera din Columbia spre România un pachet de 200 milioane de dolari. Bani care, spre dezamagirea “prostanacilor”, care spun ca ar fi ajuns si ar fi disparut, n-au ajuns niciodata în tara noastra. Transferul este ordonat în ianuarie. Banii trec OBLIGATORIU printr-un circuit bancar american si sunt blocati. Unde? În Statele Unitele ale Americii.
            De aici si pâna la a trage concluzia logica, potrivit careia serviciile Statelor Unite cer blocarea fondurilor în banca americana, cea care face transferul, si informeaza serviciile olandeze ca „ceva e putred în Danemarca“, si ca Matser ar fi implicat în spalare de narcodolari, pasul e si clar, si natural.
            Nu sunt Mafalda, nu ghicesc în cafea dar, mi se pare evident: ca în câteva saptamâni, Matser va fi eliberat si ca, probabil, va redeveni activ în postul sau din NATO.