Raportul Comisiei de Cultura, Stiinta si Educatie, întocmit de doamna Tytti Isohookana Asunmaa asupra „libertatii de expresie în mass-media din Europa“, prezentat în Adunarea Parlamentara a Comitetului European, în 14 ianuarie 2003, a relevat grave violari ale dreptului de exprimare si informare, care au mers de la violente asupra ziaristilor, pâna la adoptarea unor legi ale audiovizualului, care permit imixtiunea politicului în viata media sau pâna la amenintari asupra pluralismului în mass-media. Raportul ilustreaza anomaliile legislative ale anului 2002 aflate în total dezacord cu prevederile internationale si principiile de drept la care România doreste sa adere. Pozitiile 71 - 77 din Raport sunt dedicate României. Raportul a constatat încalcari ale drepturilor omului, dupa cum urmeaza:

             72. În octombrie, 2002, „Organizatia Articolul 19“ pãrea foarte preocupat de pozitia Presedintelui român de revizuire a art. 10 al proiectului de lege relativ la organizarea si functionarea Agentiei de presã nationalã Rompres. În textul original al proiectului de lege, art. 10 mentinea dreptul jurnalistului de a nu-si divulga sursa (cu exceptia cazurilor unde aceasta este în interesul tãrii si divulgarea este cerutã de instantã). Dar azi, Presedintele României a decis sã modifice termenii acestei garantii oferite jurnalistilor, cerând, într-o scrisoare adresatã Parlamentului, „cã art. 10 include (printre motivele care duc la obligatia ziaristului de a-si divulga sursa) toate ordonantele procurorului într-o cauzã penalã“ cãci, subliniazã seful Statului român, „este contrar interesului public sã protejeze sursele riscând astfel...“ Dacã ea era inclusã în textul definitiv al legii, aceastã recomandare a Presedintelui român constituie o violare a principiilor Consiliului Europei.
            73. De altfel, în rãspunsul comisiei de supraveghere (sau de monitorizare) al Adunãrii Parlamentare (12 martie 2002) si în  scopul aplicãrii prevederilor Rezolutiei 1123 (1997) a Adunãrii Parlamentare, Guvernul român a întreprins o reformã a dispozitiilor Codului penal relativ la calomnie (art. 205, 206, 238 si 239). Cu toate cã aceste initiative care vizeazã ameliorarea situatiei României sunt lãudabile, e regretabil cã aceastã reformã nu respectã încã, în totalitate, normele Consiliului Europei. Pentru ca România sã fie în mod complet, în acord cu aceste principii, este de dorit ca Parlamentul acestei tãri sã decidã scoaterea din Codul penal a tuturor dispozitiilor ce privesc calomnia, ofensa si insulta.