Asigurarea obligatorie a locuintelor ar putea deveni o nouã povarã pentru buzunarele, si asa destul de goale, ale majoritãtii românilor. Guvernul are, pe masa de lucru, un proiect de lege care prevede, pentru persoanele fizice, obligativitatea asigurãrii locuintelor. Existã posibilitatea ca acest act normativ sã fie aplicat de anul viitor.
            Incontestabil, în cazul unei calamitãti, existenta unei polite de asigurare pentru casa care a suferit avarii ar putea fi un colac de salvare. Un colac de salvare pentru proprietar, dar si pentru stat, care ar fi scutit de acordarea unor ajutoare financiare în cazul unui cutremur, al unei inundatii sau al unei explozii. Dar avantajele nu se opresc aici. Proverbul spune cã “cine împarte, parte îsi face”, si nu greseste: legiuitorul a prevãzut ca toti banii adunati din asigurãrile obligatorii de locuinte vor fi gestionati de stat, prin înfiintarea unei societãti de asigurãri, la care actionar principal va fi Casa de Economii si Consemnatiuni, institutie ce nu si-a îndreptat încã bine imaginea sifonatã din scandalul FNI.
            Dar miza este mare, si foamea Bugetului si mai mare. Conform proiectului de lege, persoanele fizice vor plãti, anual, o primã de asigurare de 0,15%, pentru locuintele din mediul urban, si de 0,2%, pentru cele din mediul rural. Totodatã, suma pentru care se va încheia asigurarea nu va depãsi 15.000 de euro, chiar dacã valoarea realã a locuintei este mai mare.
            O estimare simplã, ne aratã cã fondul de asigurare care se va aduna va avea valori impresionante, de ordinul sutelor de milioane de euro, chiar dacã pentru o locuintã prima de asigurare nu va depãsi 30 de euro anual.
            Despre importanta si utilitatea unei astfel de legi nu are rost sã discutãm, pentru cã sunt evidente, legi similare existã si în alte tãri, cu singura deosebire cã acolo asigurarea cu titlu obligatoriu a locuintei se face doar în zonele de risc maxim. La noi, tot teritoriul României devine, prin lege, de risc maxim la cutremure si inundatii.
            Ce este discutabil? Capacitatea statului de a gestiona responsabil sumele care se vor strânge de la populatie si felul în care va afecta piata româneascã a asigurãrilor, destul de firavã dealtfel, aparitia gigantului care va fi noua societate de asigurãri cu capital majoritar de stat.
            Cã se discutã, încã, o dovedesc si declaratiile oficialilor: “Proiectul legii asigurãrilor obligatorii de locuinte este finalizat, dar va fi pus în dezbaterea Parlamentului, abia dupã ce Guvernul va ajunge la un acord cu Banca Mondialã. Proiectul a fost acceptat de toate pãrtile, dar în final ne-am împotmolit la discutiile cu Banca Mondialã. Reprezentantii Bãncii sunt de acord sã participe alãturi de Guvern, numai în cazul în care societatea creatã sã administreze riscurile catastrofale va fi o societate nonprofit. Noi avem însã o altã viziune asupra modului cum va functiona aceastã companie“, declara Ilie ªtefan, secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice.
            În ce constã diferenta? Riscurile asigurate prin lege, în varianta Guvernului, sunt cele de cutremur, inundatie si alunecãri de teren, dar în reasigurare vor fi plasate numai primele douã. Astfel, compania de stat va obtine profit dintr-o activitate al cãrei unic scop ar trebui sã fie protectia populatiei împotriva riscurilor catastrofice, si nu colectarea de fonduri pentru nevoile Guvernului. Pe de altã parte, obtinând profit dintr-o asigurare cu caracter obligatoriu, compania de stat intervine în mod brutal pe piata privatã, lucru cu care reprezentantii Bãncii Mondiale nu sunt de acord.
            Solicitati de Guvern sã avizeze legea, reprezentantii Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor sunt sceptici în legãtura cu succesul acesteia. “Este inaplicabilã în practicã”, dupã cum afirmã presedintele Comisiei, Nicolae Crisan.
            În ceea ce priveste actorii de pe piata asigurãrilor, opinia generalã este cã Guvernul va întâmpina mari probleme în a plasa anul viitor în reasigurare sumele provenite din primele colectate de la populatie. Motivul principal îl reprezintã scãderea capacitãtii de retinere a reasiguratorilor, ca urmare a prãbusirii pietelor financiare internationale. “A devenit complicat sã plasezi în reasigurare sume mari“, spune Cristian Constantinescu, presedintele Uniunii Nationale a Asiguratorilor.
            Ca de obicei, nu ne rãmâne decât sã asteptãm aprobarea, si apoi aplicarea legii, si sã sperãm cã guvernantilor le va secãtui izvorul inspiratiei în a mai inventa diverse fonduri nationale prin care, “spre binele nostru”, ne va bãga mâna si mai adânc în buzunar.