Cu ce se alege România, dintr-un rãzboi care nu e al ei, nu e al nostru dar, în mod paradoxal, devine al tuturor?
            Lectia de diplomatie, sustinutã de mai marile puteri ale lumii, în ultimele sãptãmâni, a demonstrat cã întotdeauna, cãmasa e mai aproape decât haina.
            Franta a dovedit cã interesul ei national este acela de a nu-si da girul pentru un rãzboi în Irak. Germania si Rusia, la fel. Indiferent de motivele aflate dincolo de aparenta diplomaticã, primele doua state, membre NATO de ani de zile, refuzã sã intre in joc. În jocul de-a rãzboiul.
            România, ruda (foarte) sãracã a Europei, se afla, deja, în centrul focului. Acceptând, în numele unei integrãri viitoare în NATO, trupe pe teritoriul sãu, s-a expus unui rãzboi care nu e al ei, care nu-i aduce privilegii imediate, în cazul în care România si Bulgaria rãmân vârful de lance al frontului american spre Irak.
            Desigur, unii pun la socotealã praful în ochiul românului prea sãrac, adicã faptul cã soldatii americani vor reface încã 2 (doi) km de drum între Aeroportul Mihail Kogãlniceanu si Gara, nu dintr-un spirit caritabil, ci din nevoia lor de a se misca repede si bine.
De ce sunt eu împotriva rãzboiului, cu atât mai mult cu cât nu este al românilor? Din aceleasi motive pentru care pacifistii militeazã pentru pace, de sigur.
            Si mai adaug unul: suntem iubiti de americani pentru cã interesul actual al americanilor o cere. Prezenta trupelor pe teritoriul românesc poate fi purtãtoare de comisioane cãtre persoanele publice si private, dar nu pentru un întreg popor. Am mai pus întrebarea o datã, o repet - si o vom face pânã ce guvernantii vor fi nevoiti sã rãspundã: cu ce se alege poporul român dintr-un rãzboi care nu e al lui? Si cât îl va costa, în echivalentul gãurilor de curea, relativa lui integrare în NATO? Sau, altfel spus, dacã turcii nu sunt mai putin destepti decât noi?
            Poate cã diplomatia româneascã a fãcut mai mult decât stim. De pildã, a negociat pentru România, în contra a ceea ce risca sã devinã România, în rãzboiul contra Irak-ului. Dar ce a negociat guvernarea actualã pentru poporul sãu?