"Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare să mă apere"

    Istrate Micescu
NUMARUL
8
19 - 25 MARTIE 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului

Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă

ISTORII VECHI SI NOI

            Procese celebre: Rãzboi la Mitropolie (XIV)

JUDECATA DIVINA

dr. Mircea DUTU, avocat,  profesor universitar


            “O palpitanta si tragica poveste despre cresterea si decaderea unui om ales: Ghenadie Petrescu. «Afacerea» s-a desfasurat la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea si va ramâne, pentru totdeauna, un exemplu pilduitor pentru lupta permanenta intre Putere si Sfintenie, dintre Politica si Biserica, intre Nationalism si Cosmopolitism”.

            Într-una din zile, Ghenadie se pomeneste cu regele Carol I, însotit de câtiva curteni, la Cãldãrusani, regele cerându-i sã vorbeascã numai cu mitropolitul. Acesta l-a primit în camera sa. Dupã plecare, Ghenadie mitropolitul i-a spus ucenicului sãu: a venit regele si a cerut în genunchi iertare. Eu l-am iertat si i-am pus o conditie, sã repare mãnãstirea. Regele si-a dat fãgãduinta cã o va repara si îmi va da stãretia mãnãstirii pe viatã”.
            Si, se pare, Regele s-a tinut de cuvânt; cu ajutorul material acordat, s-a reparat mãnãstirea si biserica din Cocioc si s-a înfiintat muzeul, format initial, în cea mai mare parte, din vesminte, tablouri si alte obiecte personale ale lui Ghenadie. Tot lui i se datoreazã ridicarea metocului din Bucuresti, str. Sfântul Stefan, si a unui azil de bãtrâni pe strada Labirint.
            Indiferent de speculatiile care se pot face asupra relatiei (conflictuale) dintre rege si mitropolit, dupã completa refacere a mãnãstirii, terminatã în 1915, trei ctitori apar zugrãviti alãturi în biserica centralã a mãnãstirii: voievodul Matei Basarab, regele Carol I si Mitropolitul Ghenadie, alãturi de doamna Elena si regina Elisabeta, cu fiica Maria. Aceastã imagine, pe care protagonistii au tinut sã o transmitã posteritãtii, semnificã împãcarea. În privinta fostului sãu prieten si apoi dusman neîmpãcat, Dimitrie A. Sturza, (1833-1914), întâmplãtor sau nu, acesta avea sã sfârseascã într-un spital de boli mintale, lãsând serioase umbre asupra modului în care un asemenea suferind reusise sã conducã o tarã, si asupra României însãsi.
            De altfel, dupã un consult, în 1908, la un spital parizian de psihiatrie, medicul consultant avea sã exclame, aflând ce înalte functii îndeplinise pacientul: „Fericitã tarã. Omul este nebun de 10 ani!”
            Aveau sã moarã, în mod subit, si alte personaje implicate în afacerea Ghenadie: Mitropolitul-Primat antecesor si succesor Iosif Gheorghian (la 24 ianuarie 1909), presedintele Consiliului de Ministri P.S. Aurelian (25 ianuarie 1909). La rândul sãu, Mitropolitul Moldovei, marele rival, fusese silit sã demisioneze.
            Prin influenta lui, G. Petrescu a reusit sã obtinã, pentru mãnãstire, si 234 ha de pãdure. Toate acestea i-au adus meritul de a fi considerat al treilea ctitor al Cãldãrusanilor. În cele din urmã, fostul mitropolit s-a fãcut schimnic, însã conducea mai departe mãnãstirea.
            Cu ascendentul moral de a fi fost întâi stãtãtor al bisericii si staret pe viatã fiind, Ghenadie a adoptat aceeasi atitudine autoritarã si aici, „nesuferind observatii din partea nimãnui”. Din aceastã cauzã, unii monahi au pãrãsit mãnãstirea, tot asa închirierea celor 234 ha de teren, din grija de a constitui un fond pentru azil, a tulburat obstea monahalã.
            Asadar, Mitropolitul staret a supravietuit celor mai mari dusmani ai sãi, morti neîmpãcati sufleteste, poate si în urma blestemelor sale.
            S-a stins din viatã la 31 august 1918, în vârstã de 82 de ani la azilul sãu din Bucuresti, fiind înmormântat, conform ultimei dorinte, la biserica sa de suflet, la Cocioc, acolo unde „îsi fãcuse rugãciunile si îsi plânsese depunerea nedreaptã din scaunul mitropolitan”.

 

 Sumar Consideratii asupra dreptului musulman Sinceritate si buna credinta