"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 8 19 - 25 MARTIE 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            (continuare din nr. trecut)
            Prin urmare, cele douã puteri ale sufletului se presupun si se sustin reciproc. Oricum, acest aliaj frãtesc dintre sinceritatea de bunã-credintã si buna-credintã sincerã, spune ceva extrem de important despre fundamentele limpezirii morale în situatii de rupturi existentiale si, în acelasi context, afirmã implicit ceva despre rolul gândirii, în genere, al gândirii etice, în mod special cu privire la statutul moral si antropologic al sinceritãtii si al bunei-credinte. Astfel, dacã admitem cã sinceritatea omului de bunã credintã este, sau ar trebui sã fie, virtutea prin excelentã a intelectualilor si a filosofilor; dacã admitem cã cel cãrora le lipseste buna-credintã „nu sunt nici intelectuali, nici filosofi” („ar vrea ei sã devinã - aratã André-Comte Sponville – dar nu meritã nici unul dintre titluri”, deoarece „gândirea nu este doar o meserie, si nici un divertisment, ci o necesitate, o necesitate umanã, si poate virtutea primordialã a speciei”), dacã acceptãm adevãrul cã inventarea limbajului a adus si posibilitatea minciunii, nu doar a siretlicului si a vicleniei, care existã si-n lumea animalã; dacã admitem, de asemnea, cã adevãratul motiv, care face buna-credintã a omului sincer, logic posibilã si moralmente necesarã, este tocmai homo loquax; homo mendax (adicã faptul cã omul este un animal, care vorbind, poate minti si care minte); atunci realizãm câte implicatii are ideea simplã, conform cãreia sinceritatea si buna-credintã sunt temeiuri esentiale ale instituirii încrederii între oameni, adicã elemente primare ale posibilitãtii moralitãtii, în fapt, constatãm cã normele, regulile si codurile sinceritãtii pot varia în diverse societãti sau grupuri, dar sinceritatea, ca si dreptatea si curajul, rãmân virtuti estentiale oricãrei comunitãti, dupã cum sinceritatea, nevoia de judecatã impartialã si asumarea riscurilor sunt deziderate primare (recognoscibile tot în elementaritatea vietii care includ, în ele însele, ideea minimei încrederi, a unei minime bune-credinte, chiar în situatii de conflict deschis sau de rãzboi.

Sumar

Judecata divina

Introspectie in constiinta creatorului de teatru