"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 8 19 - 25 MARTIE 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

	CONEXIUNI             Dreptul nomocanonic (X) PRAVILE IN LIMBA ROMÂNA
	Prof. dr. Nicolae DURA - Facultatea de Teologie Ortodoxa - Universitatea Bucuresti

            E. Nomocanoane în traducere româneascã (din greacã si slavã)
            Dintre acestea amintim:
        1. Nomocanonul lui Manuil Malaxos, alcãtuit în anul 1562.
            Acest nomocanon este redat în întregime în „Îndreptarea Legii” din 1652.
        2. Sintagma lui Iacob din Ianina Epirului, din 1645.
            Utilizatã initial în manuscris grec, Colectia a fost tradusã în limba românã în 1754, sub titlul „Vactiria”, adicã „Cârja Arhiereilor”.
            F. Pravile, manuscrise, în limba românã
            Primele pravile, pãstrate în manuscris, provin din secolul al XVI-lea.
            Dintre acestea, mentionãm:
        1. Pravila ritorului si scolasticului Lucaci (Pravila de la Putna), 1581.
        2. Pravila popii Toader din Râpa de Jos, 1610.
        3. Pravila aleasã (a logofãtului Eustatie), alcãtuitã înainte de 1632.
            G. Pravile tipãrite în limba românã
            „Pânã în prezent, nu stim în mod cert când a fost si când s-a tipãrit prima pravilã pe pãmântul tãrii noastre. Sigur, stim însã, cã nu s-a tipãrit nici una în limba slavonã, si cã toate, din cele cunoscute, sunt în limba românã. De aici rezultã – conchidea prof. L. Stan – cã Pravila era solicitatã într-un text accesibil, pe înteles, atât de slujitorii Bisericii, cât si de dregãtorii statului, chiar într-o vreme în care, cãrtile de cult puteau sã fie încã în limba slavonã, socotitã multã vreme ca o limbã cvasi-sfântã” (Apud I. N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p.132).
        1. Pânã în prezent, cea mai veche pravilã tipãritã în limba românã este consideratã „Pravila diaconului Coresi“, Brasov, 1563 (sau 1570-1580). Aceastã pravilã – tipãritã de diaconul Coresi – nu cuprinde legi cu caracter civil. Ea este o colectie de rânduieli penitentiale, fiind, deci, alcãtuitã pentru uzul duhovnicilor. Traducerea s-a fãcut din limba slavã, dupã un Nomocanon care avea la bazã „Canonarul”, atribuit lui Ioan Postnicul, patriarh al Constantinopolului (+ 619).
        2. Pravila de la Govora (1640 – 1641).
Numitã „Dreptãtoriu de leage”, „Pravila bisericeascã” sau „Pravila cea micã”, aceastã Pravilã a fost tipãritã în tiparnita Mãnãstirii Govora în anii 1640-1641. Traducerea din slavã a fost fãcutã de cunoscutul cronicar, cãlugãrul Mihail Moxa (Moxalie). Tipãrirea a fost supravegheatã de Udriste Nãsturel. Predoslovia pomeneste ca tipograf pe Meletie Macedoneanul, staretul Mãnãstirii Govora, iar epilogul îl indicã pe Stefan de Ohrida.
            „Necunoscându-se izvoarele directe – scria canonistul L. Stan – Pravila de la Govora este socotitã o compilatie dupã izvoarele generale si nu o traducere a unei colectii anume” (Apud I.N. Floca, Drept canonic…, vol. I, p. 135). Care sunt aceste izvoare directe sau cele generale, nici eruditul canonist si nici alti cercetãtori avizati ai vechiului drept românesc (C.A. Spuber, I. Peretz, St. Marinescu etc.) nu ne-au precizat. De obicei, s-a vehiculat doar ideea cã aceastã pravilã este o prelucrare a continutului „Canonar”-ului  atribuit lui Ioan Postitorul, patriarh al Constantinopolului (+ 611). De altfel, în privinta izvoarelor folosite s-au emis tot felul de pãreri, care s-au dovedit, însã, fãrã vreo acoperire în realitate.

Sumar

Introspectie in constiinta creatorului de teatru

Conul Leonida fata cu Lasata Secului