"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 8 19 - 25 MARTIE 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

            Analizele complexe asupra piesei lui Caragiale s-au fãcut pornind de la caracterele personajelor, preocupãrile lor, felul în care percep realitãtile politice ale vremii si limbajul lor; nu stim ca cineva sã fi sesizat acest punct, pe care, din perspectiva noastrã, îl apreciem ca fiind esential: cel al alienãrii acestui cuplu de oameni cumsecade si vârstnici fatã de modelul traditional, de care este greu de crezut cã erau strãini. Este surprins un proces dureros, în care românul citadin, nefamiliarizat cu practicile carnavalesti, si ele de import târziu, cu ospetele pantagruelice deritualizate, care transformau traditionalul ritual, marcat de conotatii educative, de reculegere si expiere, într-o petrecere exuberantã, în care mãsura era adesea uitatã, se distanta de românul societãtii traditionale patriarhale.
            La acelasi sfârsit de secol XIX, B.P. Hasdeu lansa un chestionar lingvistic, pe o problematicã deosebit de diversã, în care regãsim si date referitoare la ritualul Lãsatului de Sec. Din rãspunsurile primite, numai partial sistematizate si publicate într-o lucrare de referintã (I. Muslea, Ov. Bârlea - Tipologia rãspunsurilor la Chestionarul lui B.P. Hasdeu - 1970), aflãm cã, în acea vreme, la Lãsata Secului, “de obicei se duc cei mai tineri la cei bãtrâni, si anume: finii la nasi, copiii la pãrinti, ginerii la socri, nepotii la mosi sau unchi, cumetrii mici la cei mari” etc. Tinerii aduceau colaci, de unde si expresia “se colãceste”, “colãcesc pãrintii si nasii”, „colãcirea nasilor”, aduc pâini, o ploscã cu vin, plocoane. Era “seara de iertãciune”, în care cei care aduceau daruri primeau, în schimbul lor, bani, covrigi, sau alte daruri; avea loc o masã comunã si, uneori, tinerii plecau de la cei vârstnici “cu câte douã lumânãri aprinse. “Astfel, tot satul era luminat ca ziua”. Din aceleasi rãspunsuri, aflãm cã “se întrunesc rude si prieteni pentru a petrece seara cu mâncãri si bãuturi. Se trag si focuri de puscã si pistoale”, în unele sate din zonele Buzãu, Covurlui, Dâmbovita, Dorohoi, Fãlciu, Mehedinti, Muscel, Olt, Prahova, Putna si “se aduc lãutari” (Tecuci), “se fac jocuri si horã” (Olt, Prahova, Putna, Râmnicu-Sãrat, Romanati, Suceva) (op. cit. pp. 354-355). În aceastã searã “se bãtea plãcinta cu brânzã”, întrecere devenitã, mai întâi în orase, “bãtutul alvitei”.

Sumar

Pravile in limba romana

Alegerile Generale de la Liga amanate pentru la... anu'