| "Societatea nu are dreptul să mă judece, când nu este în stare
să mă apere" Istrate Micescu |
|
NUMARUL 8 19 - 25 MART. 2003 |
| Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor
omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlă |
||
![]() |
PUTERE SI JUSTITIE O INSTITUTIE FORMALA |
|
Avocat Louise GHEORGHE |
Art.
27 si urmatoarele din Codul de Procedura Civila prevad cazurile an care
pot fi recuzati judecatorii, procurorii, magistratii asistenti sau grefierii,
precum si modul an care poate fi propusa recuzarea acestora, ca si procedura
ce trebuie urmata an vederea solutionarii respectivei cereri.
Art. 204 din Codul de Procedura Civila prevede faptul ca si expertii pot fi
recuzati, pentru aceleasi motive ca si judecatorii.
Din dispozitiile articolelor mai sus indicate, reiese faptul ca
cererea de recuzare poate fi facuta oral sau an scris, anainte de anceperea
oricaror dezbateri, sau, an cazul an care motivele de recuzare s-au ivit dupa
anceperea dezbaterilor (cum ar fi situatia an care judecatorul si-a spus parerea
cu privire la pricina), partea trebuie sa propuna recuzarea, imediat ce acestea
i-au fost cunoscute.
Potrivit Legii nr. 146/97 privind taxele judiciare de timbru,
astfel cum a fost modificata, cererea de recuzare, an materie civila, se timbreaza
cu 34.000 lei, an caz contrar, urmând a fi anulata ca netimbrata.
In relativ noua reglementare a Codului de Procedura Civila, an capitolul IV/1
, art. 108/1 sunt prezentate situatiile an care instanta poate sanctiona anumite
fapte savârsite an legatura cu procesul, situatii printre care se regaseste
si cea an care este formulata, cu rea-credinta, o cerere de recuzare (al. 1
lit. b), amenda judiciara fiind, an acest caz, antre 500.000 si 7.000.000 lei.
Fata de cele aratate pâna acum, ne antrebam care este, pâna la urma,
eficienta institutiei recuzarii, având an vedere ca, dupa cum am aratat:
- cererea trebuie timbrata; an cazul an care, judecatorul se antepronunta cu
privire la pricina, si ai nesansa sa fii implicat an ultimile dosare de pe lista
de sedinta (având an vedere si distribuirea defectuoasa a punctelor an
care pot fi achitate taxele de timbru, an sensul ca uneori trebuie sa strabati
orasul pentru a le putea achita), timp material nu mai ai, astfel ancât
cererea va fi anulata ca netimbrata;
- daca ai, totusi, norocul sa-ti ajunga timpul ca sa achiti taxa de timbru,
prevazuta pentru cererea de recuzare, cererea va fi judecata an camera de consiliu,
fara prezenta partilor, urmând a fi ascultat judecatorul recuzat, numai
daca se gaseste de cuviinta (art. 31 C. Pr. Civ.). In atari conditii,
este cuvântul meu, exprimat an scris, prin care sustin ca judecatorul
s-a antepronuntat, contra cuvântului (sau necuvântului) judecatorului,
care spune ca nu s-a antepronuntat. Nu este greu de imaginat care urmeaza a
fi soarta cererii mele de recuzare. Nenorocirea este ca, pe nu stim care criterii,
o atare cerere poate fi interpretata ca fiind introdusa cu rea-credinta, si
ne putem trezi cu o usturatoare amenda judiciara dispusa de instanta. Ca atare,
nu este greu de imaginat, nici care va fi atitudinea celui care ar formula o
asemenea cerere, dar ai este frica sa nu mai scoata alti bani din buzunar.
Apreciez institutia recuzarii, astfel cum este prevazuta an actuala legislatie,
ca fiind un atac la bunele moravuri. Exista dreptul de a recuza, dar cererile
nu pot fi sustinute, dovedite, se judeca an camera de consiliu, nu
se admit, iar justitiabilii trebuie sa suporte eventuale amenzi judiciare. Si,
oricât de necunoscator ar fi justitiabilul an ale ancâlcitei legislatii
actuale, tot asi da seama ca, an aceasta situatie, „tacerea e de miere!’’. Se
face ca nu aude când judecatorul asi spune parerea cu privire la pricina
si merge mai departe. Pâna unde? Pâna când? Incotro?
| Executorul
judecatoresc - stat in stat |