"Societatea nu are dreptul sã mã judece, când nu este în stare sã mã apere"     Istrate Micescu		NUMARUL 9 26 MART. - 1 APRILIE 2003
Singurul saptamânal dedicat apararii drepturilor omului Publicatie a Fundatiei "REPORTER"; Presedinte : Avocat Graziela Bârlã

              Aratam, in numarul trecut, ca luarea masurilor preventive de catre procurorii PNA - punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor asimilate acestora, punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicatiilor, accesul la sistemele informationale - este contrara dispozitiilor art. 5, paragraf 3 din Conventia Europeana pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ratificate de România prin Legea 30/1994.
            Trebuie subliniat faptul, cã potrivit dispozitiilor legale în vigoare, si anume, prevederile Codului de procedurã penalã si ale Constitutiei României, precum si dispozitiilor prevãzute de Legea nr. 92/1992, asa cum a fost modificatã si republicatã, dându-se textelor o nouã numerotare, facem urmãtoarele precizãri:
            Apreciem cã normele procesual-penale sunt de ordine publicã, imperative si derogatorii de la dreptul comun, ele vizând un drept fundamental al cetãteanului român. Nerespectarea acestor dispozitii imperative atrage sanctiunea nulitãtii absolute a Încheierii de sedintã recurate.
            Tinând seama de cele afirmate mai sus, reproducem câteva texte din Codul de procedurã penalã, care sunt incidente în prezenta cauzã, astfel:
            Art. 150 alin. 1 C. proc. pen. statueazã: „Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupã ascultarea acestuia de cãtre procuror sau de cãtre instanta de judecatã...”.
            Art. 151 alin. 1 C. proc. pen. prevede cã: „Dupã întocmirea ordonantei... prin care s-a dispus arestarea inculpatului. Procurorul... emite de îndatã mandat de arestare”.
            Potrivit art. 131 alin. 1 din Constitutia României: „procurorii îsi desfãsoarã activitatea potrivit principiului legalitãtii, al impartialitãtii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.
            Cu privire la acelasi aspect, face referire si Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr. 142/1997, republicatã în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 259 din 30.09.1997, dându-se textelor o nouã numerotare, statuând cã „Activitatea Ministerului Public este organizatã potrivit principiilor legalitãtii, impartialitãtii si al controlului ierarhic”.
            Acest text de lege instituie principiul subordonãrii ierarhice si dependenta magistratilor  - procurori fatã de autoritatea executivã, conferindu-le un statut diferit de cel al judecãtorilor care sunt, potrivit legii, inamovibili.
            Un alt text de lege care reliefeazã controlul ierarhic la care sunt supusi procurorii este art. 33 din Legea nr. 92/1992 potrivit cãruia: „Dispozitiile Ministerului Justitiei, date în mod direct sau prin procuror-general în vederea respectãrii si adoptãrii legii sunt obligatorii”.
            În ceea ce priveste procurorii, principiul impartialitãtii nu este respectat. În acest sens, enuntãm art. 34 din aceeasi lege care prevede cã „Ministrul Justitiei (membru al Guvernului României – Puterea executivã, separatã de autoritatea judecãtoreascã), prin procurori inspectori din cadrul Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie si din Parchetele de pe lângã Curtile de Apel sau alti procurori delegati, exercitã controlul asupra tuturor procurorilor.
            Când considerã necesar, Ministrul Justitiei, din proprie initiativã sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, efectueazã controlul prin inspectori generali sau prin procurori detasati în Directia „Relatii” cu Ministerul Public si coordonarea strategiei antiinfractionale din cadrul Ministerului Justitiei.
            Controlul se efectueazã prin verificarea lucrãrilor, a modului cum se desfãsoarã raporturile de serviciu cu justitiabilii si cu celelalte persoane implicate în lucrãrile de competenta parchetelor, prin aprecierea asupra activitãtii, pregãtirii si aptitudinilor profesionale ale procurorilor.
            Ministrul Justitiei poate sã cearã procurorului general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie informãri asupra activitãtii parchetelor si sã dea informãri cu privire la mãsurile ce trebuie luate pentru combaterea fenomenului infractional.
Ministrul Justitiei are dreptul sã dea dispozitie scrisã, în mod direct sau prin procurorul general competent, sã înceapã, în conditiile legii, urmãrirea penalã pentru infractiunile despre care are cunostintã si sã promoveze în fata instantelor judecãtoresti actiuni si cãi de atac necesare apãrãrii interesului public.”
            În acceptiunea dreptului intern, notiunea de „magistrat” pare a cuprinde atât judecãtorii, cât si procurorii, dar între acestia existã o deosebire esentialã: judecãtorul este inamovibil si garanteazã desfãsurarea unui proces echitabil.
            Art. 40 alin. 2 din aceeasi lege prevede cã „Procurorul general al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justitie este promovat si eliberat din functie de Presedintele României, la propunerea ministrului Justitiei”.
            Din cele expuse mai sus, rezultã în mod evident faptul cã procurorii, fiind supusi controlului ierarhic fatã de procurorul general al României, cât si subordonãrii autoritãtii executive în activitatea desfãsuratã, nu sunt nici independenti si nici impartiali si, ca atare, nu sunt în mãsurã sã dispunã luarea unei mãsuri preventive. Se remarcã, de asemenea, si încãlcarea principiului separatiei puterilor în stat, fiind evidentã „imixtiunea” puterii executive în treburile puterii judecãtoresti.
            În acest sens, este necesarã si punctarea unor aspecte înscrise în Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Ministri al statelor-membre ale Consiliului Europei, cu privire la rolul Ministerului Public în sistemul justitiei penale.
            Trebuie sã avem în vedere urmãtoarele:
        a) raporturile dintre Ministerul Public si puterea legislativã si executivã;
        b) dar si raporturile dintre Ministerul Public si judecãtori.
        c) Cu privire la primul set de raporturi, se remarcã din recomandãrile mentionate mai sus faptul cã „membrii Ministerului Public trebuie sã-si îndeplineascã misiunea lor fãrã ingerinte nejustificate” (Vasile Pãvãleanu, Rolul Ministerului Public în lumina Recomandãrilor Comitetului de Ministri al statelor-membre ale Consiliului Europei, Revista Dreptul, nr. 11/2001, p. 85). De asemenea, „se recomandã ca statele sã ia toate mãsurile pentru a garanta cã: natura si întinderea puterii guvernului fatã de Ministerul Public sã fie precizate de lege; Guvernul sã-si exercite atibutiile într-o manierã transparentã si în conformitate cu tratatele internationale, dreptul intern si principiile generale de drept; atunci când Guvernul este abilitat sã dea instructiuni cu privire la urmãrirea penalã într-o anumitã cauzã, acestea vor fi transparente si echitabile în conditiile prevãzute de legea nationalã” (op. cit. p. 86).

Sumar

Furt electronic de actiuni la S.C. Bucur Obor S.A

Anul 2002 in texte de lege