“O palpitanta si tragica poveste despre cresterea si decaderea unui om ales: Ghenadie Petrescu. «Afacerea» s-a desfasurat la mijlocul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea si va ramâne, pentru totdeauna, un exemplu pilduitor pentru lupta permanenta intre Putere si Sfintenie, dintre Politica si Biserica, intre Nationalism si Cosmopolitism”.

            Dar peste câteva decenii de la moartea mitropolitului, un fapt deosebit avea sã se întâmple.
            Cu ocazia reparatiilor majore, efectuate la mãnãstire, în perioada 1955-1961, s-a restaurat si biserica din Cocioc, ajunsã în ruinã. Din initiativa Patriarhului Justinian, dupã terminarea lucrãrilor (1961), rãmãsitele pãmântesti ale fostului mitropolit Grigore Dascãlu, aflate într-un mic sicriu si ale lui Ghenadie Petrescu, de la biserica din Cocioc au trebuit sã fie înmormântate separat, în pridvorul bisericii mari. Iatã cum relateazã cele petrecute un martor ocular, staretul Gherasim, ajuns ulterior episcop al Râmnicului:
„Potrivit poruncii pãrintelui Patriarh Justinian, s-a desfãcut mormântul fostului mitropolit Ghenadie, care era un fel de criptã cu boltã de cãrãmidã si cu o placã de marmurã cu inscriptii deasupra. Cum s-a deschis mormântul, spre uimirea tuturor, a iesit o mireasmã ca de tãmâie. Osemintele au fost puse într-un sicrias, care a fost dus într-o salã mare, unde acum se aflã muzeu, în casa zisã a mitropolitului Ghenadie, în stânga stãretiei. Aici a stãruit aceeasi bunã mireasmã. Întrucât cele douã gropi în pridvorul bisericii si placa de piatrã nu erau terminate, sicriasul a fost mutat în altã salã, în incinta mãnãstirii: unde a continuat sã înmiresmeascã locul.
Din cauza regimului comunist ateu, nu s-a fãcut evenimentului nici o publicitate. Acum, se astern pentru prima datã în scris aceste fapte iesite din comun. Ce va urma? Stie Domnul!” (1997).

Judecata istoriei

            Rezonantele evenimentelor din timpul vietii nu s-au stins nici dincolo de mormânt. Dacã pe piatra funerarã a mitropolitului Grigore Dascãlu al Ungro-Vlahiei se mentioneazã calificativul de „Adormitul întru fericire”, rezervat înaltilor prelati, pe cea a lui Ghenadie Petrescu, „fost mitropolit primat si staret al Sfintei Monastiri Cãldãrusani”, ca la orice om obisnuit este înscrisã mentiunea „Aici odihneste robul lui Dumnezeu…”
            Concluzia care se impune este aceea cã, întreaga afacere a mitropolitului Ghenadie a fost una mai ales politicã, în sensul cã, veniti la guvernare, liberalii au dorit sã-si asume întreaga putere în stat, inclusiv pe cea atât de importantã a Bisericii Ortodoxe. Asa cum scria editorialistul ziarului „Dreptatea”, din 15 mai 1936 „ocultistii voiesc sã aducã în capul bisericii pe un om al lor ca astfel sã se poatã transforma biserica în sucursala Bãncei Nationale si în locul ochiului lui D-zeu sã se punã ochelarii lui Carada.” Aceste interese, de dominatie absolutã a liberalilor, s-au întâlnit cu cele ale Regelui, de slãbire si promovare, în contrapartidã, a catolicismului în România, care a cunoscut, astfel, o ascensiune nemaiîntâlnitã. Conflictul dintre Mitropolitul-Primat si puterea politicã rãmâne unul dintre cele mai regretabile din istoria Bisericii Ortodoxe Române.