Când Oracolul din Damaroaia a prezis ca nu ne vom face bine nici în douazeci de ani si ca noi am fi un popor tâmpit, am turbat de furie si, daca l-as fi întâlnit pe strada, cred ca l-as fi luat de gât si i-as fi zis ca noi nu suntem stupid peoples, as fi dat cu el de pamânt si l-as fi îngropat, pâna la gât, precum Greuceanu pe zmeu, si i-as fi retezat capatâna.

            Asemeni mie, a sãrit o armatã de elitisti si de analisti, au reactionat presa si televiziunile si chiar alesii neamului, aflati la putere vremelnic.
            Au trecut anii si, fãrã sã ne mai spunã cineva cã suntem un popor de tâmpiti, am fost tratati, în fiecare zi, ca niste tâmpiti, ni s-au impus reguli pe care nu le-am dorit, ni s-au fabricat legi stupide, s-a vorbit în numele nostru în lume si au fost acceptate cedãri de teritorii în numele nostru, a fost încurajat rãzboiul în numele nostru.
            Ni s-a spus cã România a rupt-o definitiv cu trecutul, când aceasta ar fi fost un stat totalitar politienesc.
            De fapt, România a devenit stat politienesc dupã 1989.
            Dupã Revolutie, s-au înfiintat mai multe politii, care se calcã pe bocanci între ele, au cam aceleasi competente sau nu le au bine delimitate.
            Un exemplu, îl constituie politia de frontierã, care te opreste la 20-30 km departe de granitã, sã te întrebe unde te duci, sã îti verifice actele, sau - culmea abuzului - sã te controleze în portbagajul masinii. Când intri si iesi dintr-un oras, cum este Oltenita, situat pe malul Dunãrii, mai întelegi sã vezi autodubele marca „Mercedes“, cu inscriptia „Politia de Frontierã“. Dar sã vezi aceeasi masinã, plinã de politisti de frontierã, cã face verificãri la sânge, la 30 de km de Bucuresti, îti dai seama de absurdul situatiei.
            Iar absurdul si limitele nebuniei legislative românesti le regãsim în noul Cod rutier, care cuprinde niste prevederi socante. S-a ajuns, cu statul politienesc, pânã acolo încât constructiile din „zona drumului“ nu pot fi edificate „fãrã acordul politiei de specialitate“, sub sanctiunea închisorii!
            Dar, sã vã explic, pe textul de lege.
           Potrivit art. 85 alin. 1 din Codul rutier, eliberarea autorizatiei pentru lucrãri de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public, amplasarea unor constructii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului fãrã acordul politiei specializate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
            Sã întelegem cã s-a înfiintat si politia specializatã în constructii?
            Si ce sã întelegem noi, românii, prin sintagma „în zona drumului“?
            Sã întelegem cã, dacã vrei sã-ti construiesti o casã oriunde în România, în orase si sate, între localitãti, undeva peste santul ce desparte drumul de câmp si dincolo de trotuarul ce desparte casa de stradã, trebuie sã ceri acordul politiei specializate... în ce? Adicã al politiei specializate în circulatie? Dacã aceasta este ratiunea neexplicatã de Codul rutier, atunci suntem un popor de tâmpiti si România este un stat politienesc. Pentru cã este de neînchipuit ca un tãran sã-si construiascã o cocioabã pe pãmântul sãu, la 100 - 200 de metri de drumul national si sã-l bagi la închisoare pentru cã a fãcut o cocioabã „în zona drumului“, fãrã sã obtinã acordul sefului de post, în opinia cãruia, constructia cu pricina ar pune în pericol circulatia pe drumurile publice, a unor betivi care ar pierde controlul volanului si, luând-o razna peste câmp, ar putea intra în impact cu cocioaba tãranului.
            Sau, este absurd ca eu sã-mi cumpãr un teren la Cornu, lângã premierul Adrian Nãstase, în spatele casei lui, pe deal, si sã fiu bãgat la închisoare pentru cã am construit, fãrã acordul unui agent de politie, o casã „în zona drumului“.
            Si tot la fel de absurd, este ca ministrul Dan Matei Agaton sã fie bãgat la rãcoare trei ani de zile, pentru cã nu a cerut acordul unui neînsemnat sef de post din Snagov, pentru cã va construi „Dracula Park“, în zona drumului.
            Dintr-un text de lege tâmpit, cum e cel de sus, se lasã loc pentru imense abuzuri din partea unor politisti „specializati“ si „bine-intentionati“, si se creeazã mediul propice al unor fapte de coruptie.
            Pânã la abrogarea textului de lege tâmpit, noi vom fi tratati ca niste tâmpiti, iar România ca un stat politienesc.