Asa cum v-am promis, continuam sa va prezentam situatiile anormale în care se pronunta unele hotarâri judecatoresti. Facem acest lucru, tocmai pentru ca, uneori, instantele sunt mai mult decât oarbe, si lucrul acesta devine dramatic, atunci când nimeni nu-i mai respecta pe justitiabili. Într-o cauza, exista întotdeauna o parte care pierde, si alta care câstiga.             Dar când victoria celuilalt este rezultatul unei fraude, acest lucru nu poate fi trecut sub tacere. Va rugam sa ne scrieti.             Sa ne trimiteti documente. Noi vom publica.

              Contestatorul a chemat în judecatã institutia la care lucrase, Universitatea Politehnicã Bucuresti, cerând reîncadrarea, deoarece i se desfãcuse contractul de muncã. Contestatorul a invocat faptul cã Ordinul ministrului învãtãmântului, nr. 5647 din 22.12.1997, potrivit cu care „Rectorul institutiei si/sau ministrul Educatiei Nationale pot suspenda, din motive justificate, pe directorul general administrativ“.
            Insa, rectorul nu poate modifica legea, si anume, prevederile cuprinse in Codul Muncii.
            Acest lucru este cu atât mai logic cu cât intimata Universitatea Politehnicã Bucuresti (U. P. B.) a invocat în instantã, nu si în decizia de schimbare din functii urmatã de desfacere a contractului de muncã, faptul cã mãsura a fost luatã ca urmare a necorespunderii profesionale a contestatorului, ilustratã prin aceea cã nu si-ar fi îndeplinit serviciile trasate de Biroul Senatului.
În apãrare, si fatã de subtila diversiune a U. P. B., contestatorul a cerut instantei sã fie aduse, spre verificare, potrivit art. 179 Cod procedurã civilã, originalele proceselor verbale de sedintã ale Biroului Senatului, pentru a se constata dacã acesta a fost prezent, si dacã - si în ce mod a luat cunostintã de sarcinile pe care se sustinea cã nu le-a îndeplinit.
            Instanta a încuviintat proba cu greu si cu o reactie de apãrare aproape agresivã, din partea doamnei judecãtor de pe locul doi.
            La un alt termen de judecata, U. P. B., prin avocat, a depus o serie de hârtii îndosariate, confectionate la calculator, fãrã semnãturi olografe si, în tot cazul, fãrã semnãtura petitionarului, care a cerut sã se consemneze faptul cã documentele nu sunt cele originale, asa cum dispusese instanta, si nu întelege sã le recunoascã.
            Instanta a acordat un nou termen, urmând ca pânã atunci contestatorul sã ia cunostintã de toate înscrisurile U. P. B.
            La ultimul termen, contestatorul a reiterat cererea de a se consemna cã documentele prezentate de U. P. B. nu sunt cele originale, cã nu rezultã de nicãieri faptul cã ar fi semnat de luare la cunostintã despre acele sarcini de serviciu a cãror nerealizare ar fi stat la baza sanctiunii sale.
            Si, surprizã: instanta a respins cererea de consemnare, a respins cererea contestatorului de a se rectifica încheierea de sedintã, deoarece contrar celor consemnate, nu-i fuseserã puse la dispozitie originalele documentelor, a refuzat orice discutie si dând semne cã se grãbeste foarte tare, a dat cuvântul pe fond si a respins recursul la contestatie.
            Firesc, veti spune, sau, cum spunea d-na judecãtor în timpul unei alte sedinte, „de unde stiti cã ne grãbim?“
            Nefiresc e faptul cã, tot timpul sedintei, indiferent de ce spuneau avocatii, vorbea cu judecãtorul de pe locul doi, într-un total dispret fatã de acestia si justitiabili.
            Nefireascã este solutia, pronuntatã numai ca urmare a „omisiunii“ de a cere grefierului sã consemneze corect sustinerile pãrtilor si realitatea documentelor.
            Dosarul a plecat cãtre CEDO si împotriva judecãtoarei a fost formulatã o plângere. Este normal asa, atunci când justitiabilii dispretuiti si umiliti, de institutii ale statului si de oameni, nu mai au nimic de pierdut. Decât, încã putin timp pâna la o noua condamnare a Statului Român la CEDO.