Sub aparenta bunavointei de a justifica alinierea avocaturii an pas cu vremurile (PSD). Proiectul propune, an esenta:         - reanfiintarea birourilor colective comuniste (art. 9, alin. 3 si art. 68 alin.3 din Proiect)         - trecerea avocaturii, profesie liberala, an subordinea Ministerului Justitiei (art. 37/1 din Proiect)         - relativitatea aprecierii organului de urmarire penala sau a instantei cu privire la raspunderea penala a avocatului pentru sustinerile pe care le face an exercitarea dreptului la aparare (art. 37 alin. 6 din Proiect).         - incompatibilitatea profesiei de avocat cu activitatea publicistica salarizata (art. 14 lit. e);         - libertati depline pentru desfasurarea activitatii pe teritoriul României de catre avocatii straini, desi nu exista reciprocitate pentru avocatii români an strainatate;         - crearea de consortii avocatiale, cu consecinta monopolului an avocatura (art. 5 alin. 1 in Proiect)             Publicam, ancepând din acest numar, proiectul de lege, pentru a-l supune dezbaterii publice si asteptam, de la colegii din toata tara, punctele lor de vedere si propuneri, pentru a le putea anainta Uniunii Avocatilor din România si forurilor internationale.     Noua nu ne e indiferent an ce mod va fi respectat dreptul la aparare an România, si, corelativ, drepturile aparatorilor. Pentru ca, daca aparatorii sunt an pericol, cei aparati se pot considera, deja, la cheremul oricui, la discretia oricarei institutii sau grupari de interese.             Reamintim ca numele celor trei "colegi" avocati care vor sa ne antoarca la vremuri deja apuse, sunt: Doru Ioan Taracila (fost ministru de Interne, din martie 1994 - pâna an 1996), Aristide Roibu si Ion Predescu (fost ministru al Justitiei, an perioada 3 septembrie - 3 noiembrie 1996, autor al celebrului "Cod al senatorului  PSDR activ, patriot si econom").

Expunere de motive (extras)

            Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat a fost adoptata de Senat si de Camera Deputatilor la 22 mai 1995, promulgata de Presedintele României prin Decretul nr. 162 din 30 mai 1995 si publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 107 din 31 mai 1995.
            I. Dupã intrarea în vigoare a legii, s-au adus unele modificãri si completãri privitoare la conditiile de exercitare a profesiei, obligatiile avocatilor, formele de exercitare a profesiei si evidenta acestora etc. si legea a fost republicatã în Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 6 martie 2001. Dupã aceastã datã au fost aduse si alte completãri privind conditiile de exercitare a profesiei, regimul practicãrii avocaturii în România de cãtre avocati strãini, aceste ultime modificãri fiind determfinate în armonizarea legislativã cu Comunitatea Europeanã.
            II. În perioada de la intrarea în vigoare si pânã la aceastã datã, aplicarea legii si practica avocatialã au evidentiat unele tendinte care nu asigurã dezvoltarea democraticã a profesiei, nu favorizeazã garantarea dreptului de acces la justitie si a dreptului de apãrare, precum si asigurarea unui proces echitabil, într-un termen rezonabil.
            Avocatii au numerose si importante obligatii profesionale legate de activitatea justitiei, si de aici nevoia existentei unei reglementãri adecvate realizãrii acestor sarcini.
            S-a mai constatat si o tendintã în adoptarea deciziilor privind profesia, precum si unele practici locale  ale barourilor, neconforme reglementãrii unitare.
            Tendinta centralizãrii autoritãtii de decizie a afectat dezvoltarea barourilor, cât si perfectionarea activitãtii profesionale a avocatilor din barouri.
            Starea disciplinarã si, în general, conformitatea practicii avocatiale cu regulile deontologiei profesionale au evidentiat cã profesia de avocat nu se poate lãuda cu realizãri în aceste privinte, acestea s-au reflectat defavorabil si cu privire la aprecierea generalã a justitiei si la activitatea acesteia.
            Pregãtirea si prezentarea în profesie nu au înregistrat progrese, ci, dimpotrivã, a scãzut nivelul profesional si calificat al pledoariilor, al concluziilor, al motivelor de apel si de recurs si al celorlalte acte avocatiale.
            Barourile nu au demonstrat autoritatea pe care trebuie sã o aibã si s-au limitat la activitãti curente si de rutinã.
            Asistenta judiciarã la instantele din judete nu a fost asiguratã în mod corespunzãtor, atât calitativ, cât si ca promptitudine si operativitate.
            La organele administratiei publice si la autoritãti ori institutii cu atributii jurisdictionale, aportul avocatilor a fost nesemnificativ sau chiar inexistent.
            În acelasi timp a crescut practicarea activitãtilor avocatiale de cãtre persoane fãrã calitate legalã, fãrã pregãtire profesionalã si prin aceasta a fost favorizatã evaziunea fiscalã, actele de înselãciune a cetãtenilor justitiabili si a celor care au avut nevoie de asistentã juridicã. Conducerile barourilor au demonstrat delãsare privind olbigatia lor de a întreprinde toate demersurile împotriva acestor activitãti si practici ilicite. S-au înregistrat chiar cazuri în care instante judecãtoresti au încuviintat prin hotãrâri înfiintarea si functionarea de asemenea practici ilegale. Organele de urmãrire penalã si autoritãtile publice nu s-au preocupat de aceste forme ilicite si grav dãunãtoare intereselor legitime ale cetãtenilor.
            În aceste conditii, pentru eliminarea stãrii de lucruri de încãlcare a legii, cât si pentru asezarea organizãrii si functionãrii avocaturii pe baze care sã-i asigure dezvoltarea democraticã, realizarea sarcinilor în cadrul sistemului judiciar national, iar pe de altã parte asigurarea compatibilitãtii exercitãrii profesiei în România cu reglementarea si exercitarea profesiei în tãrile Comunitãtii Europene, este necesar un cadru normativ care sã garanteze organizarea si functionarea pe baze adecvate a profesiei de avocat.

(va urma)