Costica MOCANU - Galati
            Din cauza actiunii iresponsabile a unui vecin, fiul, în vârstã de 13 ani, al d-lui Mocanu devine orb pentru tot restul vietii. În cadrul procesului penal, care a urmat, autorul abominabilului gest este condamnat pentru infractiunea de vãtãmare corporalã gravã, la 4 ani închisoare si plata cheltuielilor de judecatã, a celor de spitalizare si daune morale. În baza acestei condamnãri, apartamentul, bun comun al infractorului si al sotiei acestuia, este pus sub sechestru, dar sotia solicitã divortul si împãrtirea bunurilor comune.
            Actiunea de partaj decurge foarte repede, sotul achiesând la pretentiile sotiei privitoare la contributia acesteia, de 70%, la dobândirea apartamentului (contrar doctrinei si practicii judiciare, care aratã cã se are în vedere contributia fiecãrui sot la dobândirea tuturor bunurilor aflate în devalmãsie, nu la dobândirea unui anumit bun!), astfel încât instanta atribuie, cu multã lejeritate, locuinta sotiei, aceasta fiind obligatã sã plãteascã fostului sot o sultã modicã.
            Dl. Mocanu nu mai poate recupera toate cheltuielile pricinuite de sãvârsirea infractiunii, iar fãptasul, dupã eliberare, a revenit în apartament.

            Hotãrârea prin care instanta a încuviintat partajarea imobilului apartinând fãptasului este, cel putin la prima vedere, criticabilã, sub aspectul cã judecãtorul nu si-a exercitat rolul activ în vederea descoperirii adevãratului scop pe care l-au urmãrit cei doi soti.
            Dacã nu ar fi trecut deja 3 ani de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de partaj, poate cã ar fi meritat demaratã o actiune revocatorie, în cadrul cãreia sã fi încercat sã demonstrati cã, de fapt, contributia celor doi soti la achizitionarea locuintei a fost egalã si partajul în proportie de 30%-70% a fost fraudulos, desi, sincer vorbind, sansele de reusitã erau mici. În momentul actual, nu vedem nici o solutie.

          Ioan STEFAN - Tulcea
            Dl. Ioan are de recuparat o importantã sumã de bani de la douã companii maritime, pe care acestea i le datoreazã, pentru perioada în care dumnealui a fost îmbarcat, ca marinar, pe navele acestora.
            A obtinut o hotãrâre definitivã prin care angajatorii sunt obligati sã-i plãteascã salariul, dar, în continuare, nu a primit banii. Doreste sã stie ce se poate face, pentru a intra în posesia sumelor datorate.

          Din examinarea actelor pe care ni le-ati trimis am putut constata cã decizia Tribunalului Constanta era susceptibilã de a fi atacatã cu recurs la Curtea de Apel. Fiind însã vorba de plata unor fonduri, reprezentând drepturi izvorâte din raporturi juridice de muncã, sunt aplicabile dispozitiile art. 278 Cod procedurã civilã, care dispune cã într-o atare situatie pot fi puse în executare chiar hotãrârile primei instante.
            Contactati un executor judecãtoresc care, fãrã a mai astepta soarta eventualului recurs, va stabili cea mai convenabilã modalitate de a intra în posesia banilor si va actiona pentru aceasta, fie prin executare silitã asupra bunurilor debitorilor, fie prin poprirea conturilor bancare ale acestora.

            Vasile BÃNUTÃ - Pitesti
            Dl. Bãnutã formuleazã cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un hectar, teren înscris, în anul 1962, de tatãl dumnealui, în C.A.P. Bascov, care ulterior a fost preluat în administrare de Primãria Pitesti. Prin Decizia nr. 385 din 20 octombrie 1979, a fostului Consiliu Popular Arges, acest teren a fost trecut în administratia fostei Întreprinderi de Morãrit si Panificatie Arges, actuala S.C. „Spicul” S.A.
            Cu toate cã dl. Bãnutã a notificat S.C. ”Spicul” S.A., faptul cã a solicitat retrocedarea terenului, dupã 1990 societatea l-a împrejmuit, a ridicat anumite constructii si l-a trecut în propriul patrimoniu, desi nu avea asupra acestuia decât un drept de administrare.
            Autorul scrisorii ne întreabã dacã este legal acest transfer.

          Dreptul de administrare reprezintã o modalitate specificã de exercitare a dreptului de proprietate publicã, conform cãruia bunurile proprietatea statului sau a unitãtilor administrativ-teritoriale sunt încredintate, spre folosintã, unor subiecte de drept privat. Asa cum a statuat Curtea Supremã de Justitie, prin decizia nr. 152/1994 (publicatã în „Dreptul” nr. 6/1995, pag. 93), „Faptul cã, potrivit art. 135 alin. 5 din Constitutie, bunurile proprietate publicã pot fi scoase din administrarea organelor statului si date în administrarea regiilor, ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate, nu înseamnã cã bunurile îsi pierd apartenenta la domeniul public, întrucât ceea ce se înstrãineazã este numai dreptul de exploatare, fãrã ca aceasta sã schimbe destinatia bunului”. Mai pe scurt, nu poate fi pus semnul egalitãtii între dreptul de administrare si cel de proprietate.
            Pentru ca bunurile din domeniul public sã treacã în domeniul privat (în spetã, terenul sã se afle în patrimoniul S.C. „Spicul” S.A.) era necesarã o hotãrâre a Guvernului României sau a Consiliului Judetean Arges, prin care, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 15/1990 si art. 1 din H.G. nr. 834/1991, o datã cu reorganizarea fostei Întreprinderi de Morãrit si Panificatie în societate comercialã, terenul sã fie trecut în patrimoniul noului agent economic prin eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, dar numai dacã era „necesar desfãsurãrii activitãtii conform obiectului de activitate”.
            Considerãm cã, în cazul dvs., este necesar sã fie verificat modul în care terenul a trecut de la C.A.P. Bascov în proprietatea statului si, dacã se constatã cã nu au fost respectate legile de atunci, se justificã o actiune în anularea eventualului certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.